Te trezesti in fiecare dimineata ca un batran plictisit si urmaresti cu ochi reci spectacolul insemnarilor mele de pe pereti. Sunt si mesaje fericite lasate in acele zile de inceput cand te iubeam nespus, dar sunt si cuvinte triste ca atunci cand plecam fugarita de ganduri negre de singuratate in doi.
Pleci si inchizi usa dupa tine fara sa-ti pese ca ai peretii mazgaliti. Te mandresti cu toate mesajele lasate si te gandesti ca urmatoarele vor scrie peste ale mele intr-un zbucium poate mai mare ca al meu. Stii ca nu vei mai sta mult acolo si ca te vei muta intr-o camera noua cu peretii curati. Nu trebuie sa ma surprinda ca intr-o bataie de palme iti vei face si tu la fel de repede curat in suflet. Cand te vei muta vei da uitarii totul si vei zugravi fiecare colt de amintire ca sa poti face loc altor si altor povesti de amor.
Ele vor fi convinse ca "te iubesc"-urile lor iti tin loc de tablouri si nu vor sti ca tu acoperi cu var tot ce nu-ti convine. Si eu voi zace acolo, pe peretii aceia proaspat zugraviti, voi fi doar o mica zgarietura pe o suprafata prea vasta de amintiri uitate. Si ma vor zgaria toate celelalte cuvinte desi ar fi trebuit sa mor cand m-ai acoperit. Voi fi simtit toate durerile, grijile, bucuriile, tristetile, despartirile si impacarile de pe peretii tai pentru ca eu nu voi fi plecat niciodata. Asa se intampla cu mesajele scrise din prea multa iubire...se transforma in cicatrici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu