De data asta totul e diferit. Am impresia ca pana acum am iubit la fel, plat si previzibil si monoton. De data asta iubesc cu pasiune, cu nebunie si cu teama. Mi-e teama ca daca mi-as striga in zari iubirea, te-ai speria atat de tare incat te-as pierde, ca n-ai gasi taria de a ramane langa un suflet disperat dupa atentie. Ma intreb daca ai fugi de sentimentele mele daca ai realiza ca ale tale nu sunt la fel de puternice.
Mi-e groaznic de frica sa recunosc ca regasesc in tine tot ce am nevoie ca sa fiu fericita. Ca linistea mea depinde in totalitate de capriciile tale si ca nu am certitudinea iubirii impartasite. Ma lasi sa plutesc pe un ocean de nelinisti si intrebari si sufletul meu se sperie la cel mai mic val.
Simt constant nevoia sa incerc lucruri noi langa tine si tu esti in centrul gandurile nebune care ma insotesc peste tot. Cred 99% in noi, imi rezerv acel unu la suta doar pentru ca reticenta perfectiunii ar pune pe ganduri chiar si pe cei mai naivi indragostiti...
Nebunie...de care nu vreau sa ma vindec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu