nu cred in dragoste vesnica

Nu cred in dragoste vesnica. Nu cred in noi peste ani. Am hotarat ca voi pleca. Departe. Voi pune intre noi tacere si voi lasa amintirile pe rafturi. Te vei trezi intr-o dimineata si nu voi mai fi langa tine. Vei sti ca nu voi mai sorbi cafeaua cu lapte din cestile tale si ca am intors spatele unei posibile mari iubiri. Sa nu ma urasti pentru asta! Nu sunt facuta sa ma asez comod pe canapeaua ta si sa-ti intru in ganduri sperand la implinire. Ai stiut de la inceput ca voi pleca. Asa simplu cum am intrat. Nu mai pot ramane. Dragostea ma domesticeste si ma schimba. Simt nevoia sa revin la forma initiala, sa fiu din nou rigida, singura si lucida.
Nu pot visa la perfectiune, pentru ca sunt mult prea constienta ca ea nu exista aici, pe pamant. Acum nu intelegi si ai sa ma blamezi un timp. Voi fi eu vinovata pentru tot, pentru esecul nostru. Iarta-ma! Retrage-te intr-un colt de tine si fii sincer. Asculta-ti gandurile si recunoaste ca am plecat la timp, inainte sa murim amandoi, inainte sa moara dragostea noastra. Vom pastra in suflet doar iluzia unui vis...