o noua viata

Nu stiu de ce, dar am momente cand nu imi gasesc locul si dau ocol nesfarsit camerelor. Urc scarile anevoios de parca nu ar duce nicaieri, si le cobor in fuga ca si cum la capatul lor ti-as intrezari macar umbra. Curios acestea sunt aceleasi momente cand as vrea sa-ti ies in intampinare, dar trebuie sa-mi omor visele caci stiu ca n-ai sa vii.
Tu nu faci parte din lumea mea plina de defecte. Tu traiesti undeva pe o insula cu paduri si o mare incredibil de albastra. Trebuie sa calatoresc zile intregi ca sa ajung la tine. Tin minte si acum cand mi s-au umplut ochii de albastrul acela intens. Cred ca a fost pentru prima oara cand nu mi-ar fi pasat daca ma inec.
La tine e mai rece, iar eu merg cu picioarele goale pe nisipul ud. Asa mi se intampla cand sunt indragostita. Fiecare val se aude din ce in ce mai tare la mine in suflet si pe toate le strivesc sub talpi. Colectionez in privire firicele de praf si bucati din lumea ta ca sa le iau amintire cand ma voi intoarce acasa.
Inainte sa plec, scriu simplu numele tau pe nisip. Doar patru litere trufase. Buclele si liniile acestea descriu insa un om frumos, alaturi de care as vrea sa ma arunc in valuri si sa inot. Am intra goi in apa, ca la botez. L-ul meu nu ar mai fi doar V-ul tau inzecit, ci ne-am striga altfel, numele noastre ar incepe cu aceeasi litera, ca intr-o noua viata subacvatica.