Chemistry

Chimia in afara laboratorului ne duce cu gandul la experimente indraznete pe sufletele oamenilor. Ne explicam cu greu ce fenomen extraordinar se intampla cand doi oameni simt ca se atrag ca doi magneti. Visam intr-o zi cu ochii deschisi la chimia unei perechi si am luat doua eprubete in joaca. Esenta din eprubeta ei era rosie. Esenta din eprubeta lui era albastra, si spunea el, ca mai putina cantitativ dar mai concentrata. Daca cineva s-ar gandi sa amestece continutul celor doua eprubete intr-un alt vas, culoarea astfel obtinuta ar fi cea a pasiunii, romantismului si emotiilor. Fara echivoc ar avea un corespondent in realitate.

Ei insa nu si-au imaginat experimentul de chimie asa. Ea si-ar dori ca esenta albastra sa formeze cu rosul ei aprins cea mai frumoasa nuanta de violet din natura, tocmai pentru ca este o culoare greu de obtinut, asociata cu cea mai inalta stare spirituala.
El si-ar dori sa faca un mic experiment in laboratorul din spatele usilor inchise. Sa toarne picatura cu picatura esenta albastra de la suprafata in eprubeta ei ca sa descopere pentru prima oara in ce culoare se transforma esenta lor. Ca mai apoi, daca tonul obtinut are frumusetea liliacului inflorit primavara, sa toarne si acele ultime picaturi de pe fundul eprubetei. Acelea sunt de un albastru inchis spre negru si reprezinta esenta lui cea mai pura.
Ea si-a imaginat si cum ar fi daca ar turna din esenta ei intr-un vas cu apa si ar astepta sa vada daca el ar vrea sa completeze cu albastrul lui marea ei rosie. Daca ar astepta pana cand el si-ar strange acuarelele si sevaletul, ar fi cea mai trista mare privita vreodata. Ar trebui sa astepte zile mai calde si mai insorite, ca apa sa se evapore si sa-si recupereze macar o parte din esenta aruncata fara sovaiala, dar cu nesabuinta. Dar daca oceanul ei s-ar transforma intr-unul al perfectiunii cand el s-ar hotara sa-si verse continutul eprubetei in apa, ar privi imbratisati cel mai frumos rasarit la malul marii lor violet.
Deocamdata insa, ea si-a varsat esenta rosie in alt vas, iar el a luat cu o pipeta putina esenta albastra, a pus-o intr-o capsula si i-a dat drumul sa pluteasca in deriva. E posibil sa-i fi scapat cateva picaturi care s-au transformat imediat in violet. Ea asteapta totusi sa se topeasca capsula si esenta albastra sa se amestece perfect cu esenta rosie. Daca nuanta de albastru inchis va fi totusi mai puternica decat rosul ei, ea se va estompa cuminte, stiind ca nuantele de violet puternic nu vor disparea niciodata in lumina soarelui.
Albastrul lui ii este de ajuns, inca, privit prin peretii eprubetei, aranjata frumos in suport.
Poate ca el nu si-ar goli niciodata eprubeta in vasul comun pentru ca albastrul puternic ii este de ajuns ca sa coloreze un ocean intreg. El o contrazice si-i spune ca acele cateva picaturi pure se vor scurge numai peste cea mai intensa esenta rosie, pentru ca marea lor sa nu aiba alta culoare decat violetul curcubeului.