alter ego

Te urmaresc in fiecare zi in oglinda, si te privesc ca si cum pielea, ochii, buzele, bratele, zambetul, toate acestea nu-ti mai apartin. Sangele meu te recunoaste, te-am respirat. Te privesc curioasa si tematoare. Tu esti...al meu? Nu vreau sa-ti tulbur existenta, dar esti in permanenta pe pielea mea, in parul meu ca o agrafa colorata, pe degetul meu ca un inel pecetluind sfarsitul iubirii...
Ma incrancenez sa nu-ti arat tot, dar oglinda parca se deschide dincolo de aparente. Zambetul meu se transforma in plans si pielea mea te lasa sa vezi prin toti porii ranile peregrinarilor mele.
Te privesc ca pe un obiect ciudat si mi se pare ca esti aproape de perfectiune. Un miracol pentru care nu am facut nimic. Cand intri in cadru, oglinda nu se mai deschide la fel. Reda o imagine ca o poza de polaroid: culori vii si forme naucitoare. Vad lumi violet si zvacnetul unei vieti abia incepute.
M-am dezgolit, sau mai bine zis, oglinda ma reda goala. Alege-mi haine noi, schimba-mi sangele, printr-o transfuzie fa-l albastru ca al tau. Nu mai vreau alta reflexie, a ta ma imbraca perfect.