Am invatat usor sa te strig cand aveam nevoie de tine si tu veneai de fiecare data. Acum te chem si vocea mea se sparge in gol. Invata-ma sa te strig mai tare sau sa nu te mai astept...ca sa nu mai doara asa rau!
Unde esti? Unde te gasesc? Unde te-ai ascuns? Intr-un gand? Intr-o amintire? In palma, in ochi, in cutele sufletului?
Supravietuiesc fiecarei zile fara tine. Imi plang tristetea si singuratatea. Sunt la capatul durerii si durerea imi strange in pumni sufletul. Nu ma lasa sa ma sting. Cheama-ma la tine. Daruieste-mi zambetul de altadata si lasa-ma sa te iubesc! E cumplit de frig la mine in suflet...fara tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu