Zi perfecta sa ma ratacesc in ganduri de iubire, in franturi de amintiri, in cuvinte perfecte si in forme nedeslusite de dor. Cine suntem dupa atatea anotimpuri de dragoste? Un tot...sau un El si o Ea cu o poveste care se indreapta spre necunoscut? As vrea sa cred despre noi ca suntem perfecti impreuna, ca imprefectiunile noastre luate separat completeaza lipsuri si indoieli dincolo de orice logica. Ca iubirea noastra sfideaza limitele gandirii oamenilor si ca ea s-a nascut ca sa demonstreze tuturor cat de usor e sa ai o jumatate in care ai crezut toata viata.
Tu stii unde mergem? Eu imi pierd cateodata privirea in culorile tabloului nostru, dar tu ai stiut dintotdeauna...Pe mine ma surprinde inca drumul nostru, asa cum m-a surprins si indarjirea ta de a ma pastra. N-am simtit mult timp pulsul povestii, si cand m-am convins de betia inceputurilor, mi s-a facut teama sa nu te pierd, sa nu ma regasesc in afara noastra.
Te cunosc, insa nu stiu cine e ingerul care mi-a adus fericirea. Seamana cu tine, are ochii mari si negri, si mainile fine, de parca ar vrea sa-mi tina sufletul in palme ca sa nu mai simta niciodata nicio tristete. De parca si-ar fi propus ca prin tine sa-mi daruiasca toate primaverile pamantului. Nu stiu sa privesc dincolo de infinit, invata-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu