ratacesc in ganduri de iubire

Zi perfecta sa ma ratacesc in ganduri de iubire, in franturi de amintiri, in cuvinte perfecte si in forme nedeslusite de dor. Cine suntem dupa atatea anotimpuri de dragoste? Un tot...sau un El si o Ea cu o poveste care se indreapta spre necunoscut? As vrea sa cred despre noi ca suntem perfecti impreuna, ca imprefectiunile noastre luate separat completeaza lipsuri si indoieli dincolo de orice logica. Ca iubirea noastra sfideaza limitele gandirii oamenilor si ca ea s-a nascut ca sa demonstreze tuturor cat de usor e sa ai o jumatate in care ai crezut toata viata.

Tu stii unde mergem? Eu imi pierd cateodata privirea in culorile tabloului nostru, dar tu ai stiut dintotdeauna...Pe mine ma surprinde inca drumul nostru, asa cum m-a surprins si indarjirea ta de a ma pastra. N-am simtit mult timp pulsul povestii, si cand m-am convins de betia inceputurilor, mi s-a facut teama sa nu te pierd, sa nu ma regasesc in afara noastra.

Te cunosc, insa nu stiu cine e ingerul care mi-a adus fericirea. Seamana cu tine, are ochii mari si negri, si mainile fine, de parca ar vrea sa-mi tina sufletul in palme ca sa nu mai simta niciodata nicio tristete. De parca si-ar fi propus ca prin tine sa-mi daruiasca toate primaverile pamantului. Nu stiu sa privesc dincolo de infinit, invata-ma!

be mine!

declaratie de dragoste

Cunoaştere de Nicu Alifantis

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
te-am cunoscut şi tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc.

dragostea impartita ca la tribunal

Am fost convinsa mult timp ca o dragoste perfecta presupune impartirea in mod egal atat a sentimentelor, cat si a  grijilor si suferintelor. Dintr-o camaruta mica a inimii, am analizat fericirea in cuplu si mi-am construit o imagine ideala, aproape desavarsita a unei vieti implinite.

Din pacate, cateva episoade razlete de iubiri mai mici sau mai mari, mai pasionale sau mai domoale, m-au invatat ca nu iubim la fel, ca nu iertam la fel de usor, ca nu constuim in aceeasi directie, si ca nu impartim echitabil tot ce ne uneste.

Insa nu voi inceta niciodata sa cred ca intr-o iubire mare, cand nu vom mai tine cont cine iubeste mai mult si cine se straduieste sa pastreze caldura inimilor la fel de intensa. Intr-o iubire completa pana si tristetile sunt impartasite Bucuriile sunt resimtite la fel de intens, iar lacrimile sunt alungate printr-un zambet sau o imbratisare lunga. O iubire adevarata e accea in care amandoi lupta indarjit pentru darul pe care l-au primit si nu uita nicio clipa ca cel mai pretios om este cel de pe jumatatea cealalta de pat. Dragostea adevarata li se arata amandurora la fel si gandurile lor devin poezie in alcatuirea ritmica a emotiilor. Prin fiecare sarut pecetluim sfarsitul unei zile in doi. Daca el dispare, totul se sterge si realizam ca nimic nu a avut rost...nici eu...nici el...nici ea, cea mai frumoasa dintre zeite.

Intalnire de Ana Blandiana

Nu te speria.
Va fi atat de simplu totul
Ca nici nu vei intelege
Decat mult mai tarziu.
Vei astepta la inceput
Si numai cand
Vei incepe sa crezi
Ca nu te mai iubesc
Itit va fi mai greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarba sa creasca
In coltul stiut al gradinii,
Sa ajunga la tine
Si sa-ti sopteasca:
Nu va speriati
Ea este bine
Si va asteapta
La celalalt capat al meu.

my love, my lion

moartea nu ma mai sperie

Am ezitat putin, nu stiam ce destinatie sa-mi aleg.  Crezusem ca o sa-l pot cuprinde  in causul palmei si sa-l fur, insa unde trebuia sa se opreasca mana? Pe gat. Inima a stat si degetele mi-au amortit. Perfectiunea atingerii imi ardea buricele degetelor ca trecute printr-o lupa a simturilor. Intre sublim si infam, momentul s-a lungit pana la marginile timpului, ca o prapastie intre dorintele mele si constiinta lumii. Dar el n-a fugit, totul era un capriciu, o placere marunta pe care o accepti pentru ca, la fel de bine, ai putea s-o refuzi.

Degetele mergeau  dinspre gat spre ceafa si spre crestet, coborand un pic spre umeri, pana la frontiera claviculei. Ma simteam ca si cum as fi pictat pe intuneric. Iar cand el mai tresarea, mi se parea ca mi se cutremura sevaletul. Dezbracata de ganduri si de dorinte, inocenta si fericita,  levitam intr-un ocean de vise si  simteam pentru prima data extazul vidului, evadarea din corsetul timpului, eliberarea mantuitoare a nefiintei.