suflet pierdut

Pleci? Si sufletul meu cui il lasi? Crezi ca-l va lua cineva de jos asa ranit si-l va pansa? Crezi ca-l va ingriji cineva cand durerea va fi cea mai mare? Crezi ca-i va oferi tot ce va avea nevoie ca sa se ridice din nou?
Si daca nu vine nimeni? Daca rana e prea mare? Daca sangereaza pana se impietreste? Sau moare de nebunie si uitare?
Ce crud ar fi...ce posibil si aproape se simte sfarsitul. Gandul taie in carne vie! Nu singuratatea ar durea cel mai rau, ci lipsa dragostei tale!
Si daca totusi pleci, voi plange zile si luni intregi pana voi obosi. Voi muri in fiecare seara de dor si voi invia a doua zi de dimineata pentru ca cei dragi au inca nevoie de prezenta mea. Nu voi putea muri de tot din cauza lor, desi mi-as dori sa nu mai simt durerea pierderii jumatatii mele perfecte.
Voi invata sa traiesc si fara tine. Inainte o faceam fara sa stiu ca am o jumatate. Acum cred in existenta ei, dar ea va fi la mii si mii de kilometri departare de mine!
Te voi astepta intotdeauna in pragul sufletului si te voi cauta in privirea tuturor idiotilor care vor veni sa se aseze langa mine. Nu voi uita niciodata fericirea noastra si-mi voi reprosa intotdeauna ca te-am lasat sa pleci. Daca ma iubesti, cauta-ma oricand, si nu uita clipa cand inima ti-a batut mai repede pentru ca am intrat eu in viata ta!