apprivoiser ton cœur / tame your heart

am nimic fara tine...

pure love

This is me in your hands, and this is how i feel when you're holding me tight. This is pure love...

sub amenintarea singuratatii

Te iubesc sub amenintarea singuratatii. Cum? m-ar intreba cineva...Iti daruiesc tot, stiind ca nu voi mai primi nimic inapoi. E oarecum o sinucidere a sufletului. Cat de lucid sa fii? Sau cat de nebun?, m-ar intreba altcineva.
In fiecare zi mai constienta de pierderea ta si mai nebuna de implinire. Lupt pentru tine, dar renunt la noi. Asta e dovada suprema a dragostei neconditionate.

o iubire completa

Inca o data, Alice Nastase Buciuta scrie pe limba femeilor care aspira la o dragoste mare, implinita si greu de gasit. Din pacate, ii dau dreptate, pentru ca si eu vad in jur cupluri in care cei doi se multumesc cu jumatati de masura. Haideti sa nu incetam sa credem intr-o iubire aducatoare de pasiune, dar si de liniste sufleteasca. Haideti sa ne luptam in fiecare clipa pentru inimile noastre si sa nu le lasam sa se vestejeasca!

Nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie. Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi nu simt nevoia sa se atinga niciodata, sau se ating doar din obligatie, fie in virtutea politetii de cuplu, fie pentru ca, din cand in cand, ii oropseste si-i ajunge din urma fiziologia. 

Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletul atunci cand ne imbratisam. Sa nu mai stim unde se termina trupul unuia si incepe al celuilalt, sa ne ghicim gandurile, sa ne fie sete unul de celalalt, sa ne pese de aceleasi lucruri pe pamant, sa adormim sarutandu-ne si sa ne visam imbratisati in timp ce dormim imbratisati. Eu am stiut dintotdeauna ca nu exista iubire fara sex, suflet fara trup, fericire cu ganduri comune si dorinte una hais, alta cea. Doar ca, la un moment dat, obosisem sa caut. Doar ca, dupa insingurari care-mi ranisera demnitatea, renuntasem sa sper ca-mi va fi dat mie sa traiesc o iubire mare, implinita, intreaga. Dar nu am abdicat niciodata de la credinta mea. Undeva, intr-un strafund de gand optimist, am stiut, dintotdeauna, ca nu exista dragoste fara sex, gand fara vis, suflet fara trup, intr-o iubire inalta si definitiva. Intr-o iubire completa, asa cum ne dorim cu totii, dar, uneori, nu mai avem puterea sa cautam sau macar sa asteptam. Si-atunci ne multumim cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi de orgasm, cu firimituri de bucurie in doi. Si atunci se face trist si se face zadarnic, in jur, si in noi. Si-atunci se face pacat, ce pacat…

Precautie de Marin Sorescu

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Mainile, picioarele, gandurile,
Nelasand nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mangaieri
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cand totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
- Si eu te iubesc.

suflet pierdut

Pleci? Si sufletul meu cui il lasi? Crezi ca-l va lua cineva de jos asa ranit si-l va pansa? Crezi ca-l va ingriji cineva cand durerea va fi cea mai mare? Crezi ca-i va oferi tot ce va avea nevoie ca sa se ridice din nou?
Si daca nu vine nimeni? Daca rana e prea mare? Daca sangereaza pana se impietreste? Sau moare de nebunie si uitare?
Ce crud ar fi...ce posibil si aproape se simte sfarsitul. Gandul taie in carne vie! Nu singuratatea ar durea cel mai rau, ci lipsa dragostei tale!
Si daca totusi pleci, voi plange zile si luni intregi pana voi obosi. Voi muri in fiecare seara de dor si voi invia a doua zi de dimineata pentru ca cei dragi au inca nevoie de prezenta mea. Nu voi putea muri de tot din cauza lor, desi mi-as dori sa nu mai simt durerea pierderii jumatatii mele perfecte.
Voi invata sa traiesc si fara tine. Inainte o faceam fara sa stiu ca am o jumatate. Acum cred in existenta ei, dar ea va fi la mii si mii de kilometri departare de mine!
Te voi astepta intotdeauna in pragul sufletului si te voi cauta in privirea tuturor idiotilor care vor veni sa se aseze langa mine. Nu voi uita niciodata fericirea noastra si-mi voi reprosa intotdeauna ca te-am lasat sa pleci. Daca ma iubesti, cauta-ma oricand, si nu uita clipa cand inima ti-a batut mai repede pentru ca am intrat eu in viata ta!

o farama dintr-un suflet care iubeste...

Eu nu am comunicat nimic din Universul pe care il aveam de vorbit cu ea. Dintr-o dragoste nemarginita aveam sa accept si sa ma multumesc cu o tacere asurzitoare care ma facea sa cred ca am iubit in van, ca nimic din ceea ce era in sufletul meu nu a existat. Totul era intr-o mare contradictie, asta m-a terminat pe mine. Cum e sa vii acasa si sa nu mai gasesti casa in care te simteai ”ca acasa” ??? Si sa nu intelegi unde a disparut!!! Daca te muti din ea, o lasi in urma si stii ca este acolo, chair daca nu o mai vezi si nu o mai vizitezi pentru ca intelegi ca nu mai este a ta. Insa cand dispare fara nicio urma... "Sunt eu nebun oare?", te intrebi. Inchizandu-mi gura cu "Adio", si limitandu-ma la...nimic, disparand total din viata mea, atunci cand dragostea mea pentru ea era colosala si crestea pe zi ce trecea, totul se dezechilibreaza...Ceea ce mi-am demonstrat mie a fost SUPREMUL: am reusit sa creez un destin prin intermediul ei si acum sunt pregatit mai mult ca oricand sa-l creez pe al meu! Nu trebuie sa traim cu temeri, nu trebuie sa regretam ABSOLUT nimic!

anul nostru

Am inramat deja tabloul pentru 2012. L-am asezat cu grija pe peretele cel mai mare din casa, in mijloc, ca sa-l observe toata lumea care vine la mine. Am pastrat culorile de anul trecut. Nu! Nu sunt melancolica, ci doar fericita. Am purtat cu mandrie albastrul marii si rozul implinirii sufletesti, si am cantat frenetic balade de dragoste pe care ti le-am dedicat in zile de dor. 

Verdele primaverii din parcuri, galbenul nisipului cald care ne indemna la somn, violetul reintregirii noatre, toate alcatuiesc anul exploziei de culori din viata mea. Am dat jos tabloul lui 2011, cel mai frumos din colectia mea, si astept cu nerabdare sa descopar fiecare ton dintr-un 2012 alaturi de tine!

Si m-am semnat, ca orice alt artist, undeva jos in coltul din dreapta, cu litere mari si clare, ca sa inteleaga toti invitatii, cine a pictat capodopera de pe peretele sufletului meu. "Te iubesc", am scris in loc de nume, pentru ca numele meu dispare cand suntem doi.