M-am gandit de multe ori la momentul acela in care i-am auzit pentru prima oara numele. Zua mi-am amintit-o usor, era 19 octombrie si ploua. Am reconstituit-o pana in cele mai mici detalii. Imi pare rau totusi ca nu stiu exact ora, minutul si secunda cand ni s-au intalnit privirile. Sunt intamplari in viata mea care la prima vedere nu au mare importanta si nu realizez ca sunt tocmai acele momente care au impact mai mare decat data propriei mele nastere, sau chiar decat nestiuta secunda a mortii. Se intampla des sa nu fim atenti la clipele cand pasim cu talpa piciorului firul acela invizibil care ne imparte viata in doua jumatati perfect diferite. Imi vine in minte mana lui care imi mangaie parul. Ma pierd intr-o imbratisare lunga si ma lasa sa-mi cuibareasc fericirea langa a lui...Iubirea noastra inca n-a coborat din vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu