doi nu se naste fara iubire...

Cum ar fi sa strigi in zare numele lui si sa nu-ti raspunda nimeni? "Am nevoie de tine, mi-e frica si sunt singura" si sa-ti raspunda ecoul "singura, singura, singura"...Exista tristete mai mare? Am mers cand ar fi trebuit sa fug si...fug cand ar trebui sa merg...in doi. Fug singura cand ar trebui sa ma indrept incet spre iubire. De ce acest "am nevoie de tine" ma sperie atat de rau? Pentru ca e o recunoastere implicita a faptului ca sunt femeie si ca sunt vulnerabila, ca iubesc si ca am nevoie de cineva pentru a ma simti implinita? Si totusi...fug. Ma intorc cateodata spasita, cerandu-mi iertare pentru absenta si asezandu-ma din nou in cuplu...in doi-ul acela prea rotund. Mi-e frica de azi si mi-e frica de inca o noapte fara el...obosesc adormind singura. Si totusi ma trezesc...o iau de la capat...mintindu-ma ca-mi ajunge glasul lui de dimineata, de pranz si de seara. Cata nesinceritate...cu mine insami...as putea scrie chiar o scrisoare de dragoste si de dor pe care sa mi-o trimit singura ca sa ma asigur ca nu m-a uitat si ca nu sunt doar jumatate din doi. "In aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul, pe cand doi minus unu este egal cu zero". Atunci eu unde ma situez? Dar tu...unde esti? De care parte a inimii? Sigur nu de cea cu "am nevoie de tine...sunt singur"! Vezi, ti-am raspuns la toate intrebarile...acesta este motivul pentru care fug...tie nu ti-e frica fara mine, tu nu esti singur si nici nu ai nevoie de cineva ca sa fii fericit. In lumea mea, iubirea e totul si doi nu se naste fara iubire. Uita-ma! Plec...