Mi-e frica...

Tu nu ai nevoie de imbratisari ca sa fii in cuplu, tu ai nevoie de recunoasterea iubirii. Cu cat egoism imi ceri sa-ti marturisesc cele mai ascunse trairi ale mele doar ca tu sa fii sigur ca nu voi pleca! Caut cu disperare acea farama de libertate in doi si nu gasesc nimic dincolo de tine. Am devenit atat de dependenta incat intru in sevraj cand nu imi esti alaturi. Cum era viata mea inainte? Nici eu nu mai stiu...nici nu vreau sa-mi amintesc. Ai intrat la mine in suflet, ai rascolit peste tot, ai adus soarele, ai mangaiat toate ranile si ai sters toate lacrimile, mi-ai devenit cel mai bun prieten si acum cand nu mai esti imi spui sa zambesc in fiecare zi? Cu ce drept?

Imi pare rau...cateodata am uitat ca am promis ca voi lupta si m-a invins tristetea...ti-am reprosat ca nu esti langa mine, desi stiam ca eram in gandurile si sufletul tau. Chiar daca a durut pana la epuizare si am luptat cu ganduri negre, am reusit sa te pastrez in acelasi colt de suflet. Iarta-ma pentru lacrimi si reprosuri, pentru ca sunt femeie si nu am crezut cu toata inima ca va fi bine!

Sunt ingrozita pentru ca sunt bolnava de tine. Esti pretutindeni. Te vad in toti barbatii. Te simt in orice adiere. Te intuiesc si te inchipui in toate lucrurile frumoase care imi atrag privirea. Tu esti inceputul si sfarsitul fiecarei zile. Tu esti zambetul meu si bucuria de a fi. Tu esti totul. Lumea mea s-ar opri fara tine. Mi-e frica...

Dragoste de Edith Södergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stanca, pe tarm,
si am venit la tine, goala ca o femeie. 
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute in vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decat mangaierile ce ma tineau prizoniera.

Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

mon ange

mon ange noir
mon ange blanc
mon ange de bonheur
mon ange venu d'ailleurs
ma moitié d'âme...


C'est toi
Le gardien de mon amour 


Serre tes ailes
Et ne t'envole plus jamais!
Ta beauté irréelle m'étonne
Repose tes lèvres sur les miennes
Et deviens mon ombre!

Reflex 110 de George Ţărnea

E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...

doi nu se naste fara iubire...

Cum ar fi sa strigi in zare numele lui si sa nu-ti raspunda nimeni? "Am nevoie de tine, mi-e frica si sunt singura" si sa-ti raspunda ecoul "singura, singura, singura"...Exista tristete mai mare? Am mers cand ar fi trebuit sa fug si...fug cand ar trebui sa merg...in doi. Fug singura cand ar trebui sa ma indrept incet spre iubire. De ce acest "am nevoie de tine" ma sperie atat de rau? Pentru ca e o recunoastere implicita a faptului ca sunt femeie si ca sunt vulnerabila, ca iubesc si ca am nevoie de cineva pentru a ma simti implinita? Si totusi...fug. Ma intorc cateodata spasita, cerandu-mi iertare pentru absenta si asezandu-ma din nou in cuplu...in doi-ul acela prea rotund. Mi-e frica de azi si mi-e frica de inca o noapte fara el...obosesc adormind singura. Si totusi ma trezesc...o iau de la capat...mintindu-ma ca-mi ajunge glasul lui de dimineata, de pranz si de seara. Cata nesinceritate...cu mine insami...as putea scrie chiar o scrisoare de dragoste si de dor pe care sa mi-o trimit singura ca sa ma asigur ca nu m-a uitat si ca nu sunt doar jumatate din doi. "In aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul, pe cand doi minus unu este egal cu zero". Atunci eu unde ma situez? Dar tu...unde esti? De care parte a inimii? Sigur nu de cea cu "am nevoie de tine...sunt singur"! Vezi, ti-am raspuns la toate intrebarile...acesta este motivul pentru care fug...tie nu ti-e frica fara mine, tu nu esti singur si nici nu ai nevoie de cineva ca sa fii fericit. In lumea mea, iubirea e totul si doi nu se naste fara iubire. Uita-ma! Plec...

vis de toamna...

M-am gandit de multe ori la momentul acela in care i-am auzit pentru prima oara numele. Zua mi-am amintit-o usor, era 19 octombrie si ploua. Am reconstituit-o pana in cele mai mici detalii. Imi pare rau totusi ca nu stiu exact ora, minutul si secunda cand ni s-au intalnit privirile. Sunt intamplari in viata mea care la prima vedere nu au mare importanta si nu realizez ca sunt tocmai acele momente care au impact mai mare decat data propriei mele nastere, sau chiar decat nestiuta secunda a mortii. Se intampla des sa nu fim atenti la clipele cand pasim cu talpa piciorului firul acela invizibil care ne imparte viata in doua jumatati perfect diferite. Imi vine in minte mana lui care imi mangaie parul. Ma pierd intr-o imbratisare lunga si ma lasa sa-mi cuibareasc fericirea langa a lui...Iubirea noastra inca n-a coborat din vis...

thank u for 10 months of happiness

never been so happy in my life!

Let us be grateful to people who make us happy, they are the charming gardeners who make our souls blossom.Marcel Proust

we ain't got nothing without love