Poveste sentimentală de Nichita Stănescu

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Necuvintele de Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

femei pretioase

Unele femei sunt norocoase pentru ca barbatii lor gandesc ca trebuie cu orice chip sa le tina langa ei, sa le pastreze. Din varii motive: pentru ca sunt culmea si frumoase si inteligente, pentru ca ordinea gandirii lor se aseaza cu simt practic peste vietile lor pana atunci tulburate, pentru ca au calitatile si virtutile nemaiintalnite la alte femei si pentru ca sunt mai preocupate de bunurile sufletesti decat de cele materiale (adesea cerute exclamativ si fara sa fie meritate de celelalte).
Acele femei trebuiesc pastrate si iubite, asa cum pastreaza ele in suflete comorile barbatilor lor. Ele stiu adeseori sa le citeasca in priviri intentiile sau gandurile sau sa se lasa purtate de bratele lor in locuri necunoscute cu o fireasca inconstienta doar pentru ca au incredere in puterea deciziilor lor.
Acele femei sunt de neuitat, ele raman vesnic in gandurile barbatilor care le-au iubit, pentru ca le-au schimbat in suflete idei bine inradacinate. Ei, burlacii convinsi de nedragoste si-au modificat structura creierului ca sa faca loc femeilor deosebite care i-au vrajit.
Acele femei cu care impart toate emotiile si tot confotul lor interior sunt sufletele care li se potrivesc cel mai bine, pentru ca ii ghicesc chiar si pe intuneric. Ele le simt supararile de la distanta si vibreaza o data cu ei cand au reusite.
Acele femei vor sti sa le fie alaturi in clipe grele si sa le dea sfaturi corecte. Vor sti sa planga de fericire in bratele lor si de dor de regasire cand sunt prea singure, iar lacrimile lor vor trezi atata duiosie in inimile barbatilor lor incat ei le vor alina cu sarutari calzi si vorbe de iubire.
Acele femei sunt unice doar pentru ca sunt iubite cum n-au mai fost altele. Ele au stiut ce usi sa deschida si ce intrebari sa puna fara sa starneasca furtuni, ci afectiune si implicare. Ele sunt facute dupa tiparul barbartilor carora le daruiesc tot ce mai bun si mai luminos in sufletul lor. Sunt la fel de inteligente, intuitive, calde, pasionale, nebune si copilaroase ca barbatii lor.
Acele femei sunt croite din acelasi material tocmai pentru ca ei le-au ales, ei le-au pretuit si eu au crezut ca le pot cuceri. Ele merita sa fie jumatatile lor pentru ca le completeaza gandurile si sentimentele, le aduc liniste in case, ii ambitioneaza sa fie mai buni si sa faca lucruri marete si ii sprijina din umbra in tot ceea ce intreprind.
Acele femei sunt de neinlocuit o data ce le-au intrat in viata. Ele primesc toate florile, toate imbratisarile, toate complimentele si toate dovezile de dragoste care le fac atat de fericite, tocmai pentru ca sunt feminine, hotarate, fragile, ambitioase, libere de inhibitii, puternice, vioaie, visatoare...perfecte pentru ei.

noi

Cearceafuri ude, corpuri arcuite si imbratisari patimase. Nervi intinsi la maxim de dragoste, de nerabdare de doi. Sta pe pielea mea si ma incalzeste ca soarele de august. Imi hraneste nevoia de pereche, imi clocoteste apa din corp si ma omoara cu un sarut. Sunt anihilata pana la strigat de imbratisarea lui dureroasa si ma retrag intr-un colt, cand intra el in lumea mea. Ma zvarcolesc de iubire, de dorinta, de rosu si albastru, de el, de noi...Si cand se lasa linistea, ma pierd nebuna in priviri negre si zambesc a perfectiune. Inca simt gustul lui pe buzele mele si palmele lui pe carnea mea. Adorm alintata de respiratia lui in parul meu.

dedicated to the one i love

Promiti?

Promiti sa fii bun, sincer, intelegator, iubitor si atent? Promiti sa nu ma uiti si sa nu ma ranesti? Promiti sa ma asculti cand am nevoie si sa ma iei in brate cand ma sfarsesc de dorul tau? Promiti sa-mi stergi lacrimile de neliniste si sa ma salvezi din ghearele neputintei? Promiti sa razi cu mine, sa te plimbi cu mine, sa alergi cu mine pe carari nestiute de amandoi? Promiti sa ai grija de sufletul meu, de inima mea, de iubirea mea? Promiti sa ma privesti zambind cand sunt suparata pe tine si sa imi povestesti nimicuri ca sa ma faci sa uit de abisurile mele? Promiti sa ma aperi de rautatile oamenilor si sa ai rabdare cand sunt impulsiva si nedreapta? Promiti sa ma strangi de mana si sa-mi faci cu ochiul cand ma enervez prea repede? Promiti sa adormi cu mine si sa-mi intri in vise ca sa nu-mi lipsesti nici macar in somn? Promiti sa fii trupul meu pereche in continuare si sa-mi incalzesti cu un sarut toate celulele pana la ultima? Promiti sa-ti fiu de ajuns ca sa fii fericit? Promite-mi toate acestea si altele! Minte-ma! In naivitatea ei, inima mea indragostita va crede tot!

tu esti cea mai frumoasa parte din mine

Speram la o iubire vindecatoare, indrazneata, zburdalnica si iesita din tipare. O iubire de care sa se mire ceilalti, care sa sparga cotidianul sufletului meu si care sa nasca fericire si nebunie.
Am primit mai mult decat am cerut in ziua aceea ploioasa de toamna cand i-am intalnit privirea sfredelitoare. Pana atunci uram toamna mohorata si capricioasa, dar de cand mi-a intrat el in suflet si mi-a adus toate florile primaverii iubesc zilele ca aceea.
Iubirea asta m-a transformat pana la ultima celula, mi-a rescris codul genetic! Sunt mai tanara si mai plina de viata, mai optimista si mai increzatoare. Fur din frumusetea si din caracterul lui, tocmai pentru ca mi se potrivesc atat de bine. Il las sa-mi intre pe sub piele si sa faca ce vrea cu inima mea pentru ca el este creatorul acestei noi fiinte dinauntrul meu.
Tot el este cel care a construit un pod intre lumile noastre. Ne plimbam cateodata la el si ma uimeste fara incetare marea albastra care-i scalda malul sufletului. Revin in lumea mea, si incerc sa recreez acel colt de paradis. Smulg buruienile si plantez flori exotice minunate. El devine astfel cea mai frumoasa parte din mine. Cel mai iubit colt de suflet!

Dezghet de Nina Cassian

Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si – ca legatura de chei a pamantului –
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau –
Tu, dezghetul meu, soarele meu !

o alta prada

Barbatul de care vreau sa va povestesc e mereu pe fuga. Mintea ii umbla nepasatoare si libera, calcand pe pietre care n-o zgarie. Barbatul asta are privirea agera, dar nu incomodeaza, credeti-ma! Te apuca de maini si te impinge, iar tu stai cuminte asteptand sa fii consumata. Te intoarce cu spatele la lume si cu fata la el, ceea ce mai tarziu se va dovedi fatal. Barbatul pe care vi-l descriu acum e argint viu si-ti intra repede in vene ca analgezicul din seringa.
Tu cu siguranta nu-ti dai seama ce ti se intampla si te gatesti de sarbatoare cu rochie si tocuri. Iti lasi inima pe dinafara, fara sa observi obiectul acela ascutit cu care te impunge in coaste, cautand drumul catre aorta ta. El e umblat prin multe inimi ca un chirurg vascular. Stie unde sa taie si unde sa apese ca sa potoleasca hemoragiile. Tu ignori durerea si zici ca e vin, nu sange. Te imbeti cu iluzii si ai obrajii imbujorati o vreme. Apoi faci putina febra si povestesti prietenilor intamplari fara coerenta. Iti imaginezi lumi paralele si visezi ca-ti daruieste o pereche de cercei in forma de luna. E viclean, te priveste, te amuza, si esti convinsa ca e trupul tau pereche. Te simti nemuritoare si nu vezi ca pe urmele tale e mereu o haita de diavoli infometati. Iesi la plimbari lungi si te intorci cu vanatai si rani, dar nu remarci nimic. Continui sa mananci ciocolata trimisa de el si adormi gandindu-te la mari violet.
Nu-ti dai seama ca esti deja otravita si ca mori incet. Nici ingerii daca te trag de maneca nu ti-ar pasa, atat de surda esti!. Auzi numai cantecul compus de el. De barbatul de care povestesc eu acum, cel care si-a lasat urmele pasilor pe alte inimi sangerande. Te lasa si pe tine sa-i scrii pe pereti si sa i te asezi comod in vise. Nu te uita la mainile lui! Sunt curate, nu poarta stigmatul rosu al inimilor plapande. Are maine curate de medic, de criminal, de dependent.
Tu ai devenit o linie alba pe o foaie de hartie. Te pastreaza, nu te consuma imediat. Te modeleaza, iti frange oasele, iti rasfira venele si-si spala pacatele in apa curata din celulele tale. Impleteste sfori din nervii tai si te face sa-i acorzi chiar si ce nu ai. Semnezi in alb tot ce-ti intinde si-i oferi iertari neconditionate. Nu ai indoieli si nu banuiesti ca talpile lui sunt rosii. Nu cauti dovezi si nu vrei sa afli ce ascunde perfectiunea lui.
Apoi te spulbera, te taie, intra cu lama in carnea ta si te despica in mii de bucati. Te consuma si dupa ce-si domoleste foamea, pleaca cu mainile curate si cu talpile pline de sange. De asta data sangele tau. Si vei ramane singura, cu o inima zdrentuita si cu oasele troznite. Intr-o singura secunda vei deveni doar o alta prada...

pe gaura cheii...

Cateva ceasuri ii desparteau. Ea privea tacuta pe gaura cheii. Ce vedea inauntru o intrista. Se face uneori vinovata de anumite ganduri pe care le tine strans adunate in ea si pe care nu le-a marturisit niciodata nimanui. Stie ca e genul de femeie care se intreaba prea multe, care se analizeaza prea des in oglinda si face ochii mari de uimire cand descopera ceva nou. Stie ca e o femeie care se cauta prin buzunarele timpului si prin cele mai ascunse cotloane ale mintii si sufletului ei. Si cand face asta ridica praful si indoielile, care i se aseaza pe umeri si nu-i mai dau pace.
Nu se poate abtine sa nu se raneasca singura. Invie franturi ale unei luciditati pe care nu si-o doreste. Ca si cum o alta ea, mai pierduta si mai desprinsa de lume ar rasari deodata si ar anunta-o cutremure din ce in ce mai zguduitoare in chiar nucleul inimii. Cateodata ignora totul cu seninatate, dar sunt si momente cand intra intr-o zona de suspensie, unde se cuibaresc toate iluziile.
Se uita absenta pe geam si nu mai aude bataile inimii lui. Se gandeste la fericire, dar nu realizeaza ca o alunga prin nepasare. Ar vrea sa se cuibareasca in bratele lui ca sa poata goni aripile negre ale nebuniei si cozile de soparle ascunse in frunzisul mintii ei. Insa el o vede atat de departata si renunta. Ar vrea sa o tina strans ca sa-i alunge toate nalucile, dar totul ingheata in jur si sentimentele mor. Le striveste ea sub greutatea gandurilor. Nu mai duc spre nimic, nu mai evolueaza si nu mai cladesc, ca si cum timpul ar ingheta si iubirea lor ar continua intr-o dimensiune paralela.
Ce sa faca cu atatea umbre? Cum sa le alunge? I-ar spune sa stearga tot si sa se uite in ochii ei bantuiti ca sa vada ca sufletul alearga spre el. Ca n-a uitat drumul si ca il va regasi dupa bataile inimii. L-ar ruga sa o ia in brate si sa nu-i mai dea drumul niciodata, nici daca toata lumea s-ar prabusi in jurul lor. Poate asa s-ar vindeca de mania de a se uita pe gaura cheii...

I don't wanna lose you!

Maybe this song will make some difference...

vis

Nici nu mai stiu cand l-am vazut pentru prima oara. Sa fi fost intr-o zi ploioasa de toamna? Il cunoasteam din povestirile altora si aveam impresia ca facea deja parte din viata mea.
Baiatul acesta s-a cuibarit tacticos in mine, cu frumusetea si cu tineretea lui ostentative, dar nu ca un om, ci ca o holograma. Nu e din carne si oase, e doar proiectia unei lumi mai bune pe marele ecran al vietii mele. Si daca ar capata brusc viata? Ce i-as spune? Nu m-am gandit niciodata la asta. As avea oare curajul sa-l ademenesc, sa cred ca s-ar transforma intr-un barbat elegant si cuceritor si ca m-ar face mai fericita ca niciodata? Parca regizez un film de dragoste in care ea se indragosteste de o himera venita pe pamant cu singura menire de a o scapa din ghearele nemiloase ale timpului.
Daca i-as zice pentru prima data "te iubesc", l-as face sa simta ca poate opri timpul in loc si ca poate calatori o data cu norii. Ar simti ca poate modela tarmul in forma buzelor mele...in forma suvitelor de par care ar cadea pe fruntea lui cand l-as saruta. L-as intreba in somn daca e fericit si mi-ar raspunde ca langa mine are tot ce-i trebuie.
Cred ca ma voi trezi, inainte sa imi imaginez ca visul e realitate, ca sa nu fie prea dureros cand voi deschide ochii si voi vedea ca afara ploua marunt si sec...

Imbratisarea de Nichita Stanescu

Cind ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvirlit, strigindu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atit de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

fericirea mea poate fi si fericirea altora

Astazi o prietena  mi-a marturisit  ca am contribuit mai mult sau mai putin la cladirea fericirii ei. Am incurajat-o sa plece intr-o calatorie, la capatul careia si-a cunoscut perechea, dupa lungi cautari...Mai mult decat atat, imi spune ea, se pare ca am avut si o mica "vina" pentru cele intamplate, deoarece prin energia mea pozitiva am facut-o sa creada in posibilitatea implinirii dragostei ei.
Mi-a spus atat de frumos ca fiind tot timpul fericita si impartasind starea mea de bine, reusesc cumva sa-i influentez pe cei care ma cunosc si-mi sunt aproape.
I-am raspuns ca ii multumesc pentru gandurile bune si ca nu trebuie sa renuntam niciodata sa credem in dragoste. Am adaugat ca in cazul acesta trebuie sa-i mai multumeasca unei persoane. Acesta ar fi iubitul meu, pentru ca el este cel caruia ii datorez pe deplin feicirea si starea mea permanenta de bine :)

De nerostit de Nina Cassian

Ce vis, Doamne, ce vis
mi-a fost dat, mi-a fost scris:
tu si cu mine,
mai patimasi ca nicicand
iubindu-ne
ca prima pereche de pe pamant
si eram frumosi si salbatici si goi
si eram morti amandoi.