luni, 17 august 2015

daca dragostea ar fi fost suficienta


Sunt clipe cand trebuie sa ne ridicam de sub patura durerii si sa traim. Sa mergem la munca, sa ne intalnim cu prietenii, sa vorbim si sa radem ca si cand sufletele noastre nu ar suferi de niciun cancer, de nicio tristete, de nicio dezamagire.

Sunt clipe cand simtim ca trebuie sa iertam ca sa putem merge mai departe, ca sa putem iubi iar, ca sa ne vindecam de singuratate. Care e directia iertarii? Nordul? Sudul? Estul sau vestul sufletului meu? Unde gasesc atata omenie si putere sa uit ca cineva mi-a sfasiat increderea si dragostea, ca m-a trezit din visele mele frumoase si ca m-a alungat din ganduri?

Hai sa-ti arat o fotografie: doi tineri se plimba linistiti pe malul marii si se uita in aceeasi directie. La o suta de metri baietelul lor cu parul negru se opreste si priveste incantat cativa pescarusi. Tabloul lor pare atat de complet incat ti-ar fi frica sa dai pagina ca sa nu le strici fericirea.

Ei am fi putut fi noi. Daca...doar daca ne-am fi fost suficienti...in trup si suflet. Dar ne-am uitat trupurile in alte paturi si sufletele in iad. Si nu mai stim care e drumul inapoi, ne-am ratacit cand a fost mai greu si disperarea ne-a acaparat. Timpul s-a oprit pentru noi si vom ramane cu rana deschisa pentru ca inca nu s-a inventat medicamentul impotriva durerii pierderii jumatatii...


sâmbătă, 15 august 2015

poezie de Zina Zen

Fă-mă nud de femeie frumoasă.
Și nebună de alb,
De mireasă.
Fă-mă-a ta,
Prețioasă,
Aleasă.
Fă-mă frunză de dor,
Fă-mă soare,
Fă-mă stea fără nume,
Și floare.
Fă-mă drum,
Fă-mă drum înspre mare.
Fă-mă semn,
Fă-mă semn de-ntrebare.

* cartea It's complicated

luni, 27 ianuarie 2014

You on my body



Vreau sa te gandesti la un tatuaj care sa te reprezinte pe corpul meu...Alege un loc si pune-ti amprenta pe tot restul vietii...Asa cum ai facut in inima mea! O sa te port cu mandrie si va fi secretul nostru! Forever !


miercuri, 8 ianuarie 2014

Poezie de Nicu Alifantis

Iubire, 
n-am crezut niciodată
că te voi iubi atât de mult.
A trebuit să treacă timp,
a trebuit să lupt, să-nfrunt, 
căzut fiind, adesea-nfrânt,
spre-a mă-nălța cântând.
De câte ori am vrut
să îți vorbesc tăcând,
a trebuit chiar să mă vând,
așa, doar ca să uit că pentru-a fi,
e poate mult mai bine
atunci când nu mai sunt.
A trebuit să-ncărunțesc,
să-mbătrânesc,
Să tresar la fiecare semn ceresc
și cu uimire, să mă dumiresc
cât timp a trebuit să treacă.
Că te voi iubi atât de mult,
n-am crezut niciodată.

duminică, 5 ianuarie 2014

2013 în oraşul îndrăgostiţilor


Am inramat deja tabloul pentru 2013. L-am asezat cu grija pe peretele cel mai mare din casa, in mijloc, ca sa-l observe toata lumea care vine la mine. A fost un an greu in care mi-ai stat alaturi cu rabdare si iti multumesc. Am purtat cu mandrie bucuria vietii in doi, si am cantat frenetic balade de dragoste pe care ti le-am dedicat in zile de dor. Am ascultat cu respiratia taiata primul tau "Te iubesc" si am visat la alti ani incarcati cu aceleasi emotii.

Si m-am semnat, ca orice alt artist, undeva jos in coltul din dreapta, cu litere mari si clare, ca sa inteleaga toti invitatii, cine a pictat capodopera de pe peretele sufletului meu. "Te iubesc", am scris in loc de nume, pentru ca numele meu dispare cand suntem doi.