Iubire,
n-am crezut niciodată
că te voi iubi atât de mult.
A trebuit să treacă timp,
a trebuit să lupt, să-nfrunt,
căzut fiind, adesea-nfrânt,
spre-a mă-nălța cântând.
De câte ori am vrut
să îți vorbesc tăcând,
a trebuit chiar să mă vând,
așa, doar ca să uit că pentru-a fi,
e poate mult mai bine
atunci când nu mai sunt.
A trebuit să-ncărunțesc,
să-mbătrânesc,
Să tresar la fiecare semn ceresc
și cu uimire, să mă dumiresc
cât timp a trebuit să treacă.
Că te voi iubi atât de mult,
n-am crezut niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu