Am simtit prezenta ei in camera, stiam ca trecuse pe acolo si-i simteam parfumul ametitor. Zburase ca un inger pe deasupra noastra si aripile ei zgariasera peretii, lasand mesaje in tencuiala. Pe masa zaceau doua pahare de vin rosu si doua farfurii goale. Marea lui se retrasese intr-un colt de camera si valurile adusesera la mal lesuri lasate sa putrezeasca in soare. Asa e ea, dragostea - arzatoare, lasa prapad in urma ei.
Cearsafurile se ingramadeau peste fata care dormea cu genunchii stransi la piept. N-o mai recunosteam, puteam sa fiu eu? Nu! E altcineva, mi-am spus. E alta fata indragostita care se odihneste dupa o noapte de amor. Mirosea in camera a inchisoare. Barele de fier o tineau inchisa in poveste si draperiile grele acopereau umbrele mortii.
Am simtit un fior crud si am respirat adanc privind cu mila fata din pat, cu parul blond rasfirat pe perna moale. Mirosea a uitare si a inceput de trecut. Asa e dragostea, omoara tot ce e viu si stralucitor. Langa fata, urmele lui erau inca imprimate pe parchet. Parca si timpul se oprise in prag. Pe fundul paharelor vinul se uscase, iar hainele zaceau lipsite de suflu pe jos. Pana si cuplul din tablou incremenise de spaima despartirii.
Nu stiu de ce asteptam sa se trezeasca, vroiam sa privesc agonia in ochi. Ei ii era inca bine, zambea incet, cu buzele fragezite de buzele lui. Se simtea ca in primele zile de dragoste, cand era mandra de ea. El era motivul, el era creatorul. Inainte de uitare, de izolare, de cadere, de despartire... Baiatul acela cu ochii inchisi, barbatul acela perfect ii adusese implinirea. Ii descoperise toate secretele, pusese mana prin locuri teribil de fragede si-i pictase nemarginirea clipelor. El ii aratase cum sa intre in ea, fara sa dea inapoi. Sa se priveasca pe dinauntru fara teama si sa deschida ferestrele spre lumina!
Inca dormea si respira incet. M-am asezat langa sufletul ei si am asteptat sa ii aud gandurile. Aveam s-o privesc cum se va trezi si va intinde mana dupa paharul cu apa si dupa el. El nu va mai fi acolo. Plecase deja si lasase in urma impresia unei impliniri. O privesc inca si ma uimeste inconstienta devastarii ei. Ce va face dupa ce va realiza ca a lasat-o singura? Cum se va descurca, cum va umple santurile pe care i le-a sapat el in suflet? Cu ce minciuni, cu ce rugaciuni?
Asa e iubirea unei femeie: cel mai fioros animal, acela care rupe carnea de pe oase. Cea mai adanca sfasiere, cea mai grea povara, cea mai neimplinita dorinta, cea mai inconstienta si dureroasa daruire. Pentru el, cel care a plecat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu