ai un loc in lumea mea

Am auzit "te iubesc"-uri goale de la barbati care aveau pretentia ca le pasa. Am daruit cea mai frumoasa parte din mine in speranta ca voi primi inapoi acelasi lucru, insa nu a fost asa. Pe unele le regret, pe altele mi le amintesc cu melancolie, insa stiu ca toate ma definesc si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum. De la barbatul acesta nu am auzit niciodata "te iubesc", insa nu m-am simtit niciodata mai implinita, luminoasa, frumoasa, dorita, respectata, alintata, fericita intr-un singur cuvant...Nu m-am mai simtit niciodata atat de femeie langa un barbat care sa stie tot timpul ce-mi doresc, ce gandesc, de ce am nevoie, un barbat care stie ca are sufletul meu in palme, sa-l acopere de fiecare data cand e in pericol si sa-i dea aripi de fiecare data cand e trist. Pe barbatul acesta il iubesc ca pe mine, ii datorez fericirea mea si ii daruiesc ultimul meu gand de noapte buna in fiecare seara. El este cel care ma asculta in momente grele si cel care imi sterge lacrimile chiar si de la sute de kilometri departare. Langa el as vrea sa-mi petrec tot timpul liber si cu el m-as aventura in cele mai periculoase locuri din lume. Lui i-am daruit inima mea si daca mi-ar cere si mai mult de atat nu as sta pe ganduri...lumea mea i-ar apartine in totalitate!

tablou de vara

Nimic nu se compara cu momentul in care vezi fericirea in ochii celuilalt si stii ca tu ai pricinuit-o. Nu exista sentiment mai dulce pe pamant decat validarea faptului ca esti iubit la fel de mult pe cat iubesti. Chiar si cei din afara relatiei reactioneaza la emotiile puternice traite de cei doi. Toata lumea cunoaste vibratiile dragostei si cand ni se arata, cu totii reactionam cu aceeasi naivitate nebuneasca. Ne place sa privim un cuplu indragostit. Nu exista granite in lumea lor. Nu cred ca exista o imagine mai completa si mai frumoasa a iubirii. Tabloul perfectiunii si fericirii lor ne face sa zambim sincer. Privirile lor strabat limitele lumii aceasta si corpurile lor se unesc printr-o imbratisare dureroasa de dor...prea mult dor!

nebunii de dragoste

Experienta in dragoste nu conteaza. Toti indragostitii sunt naivi, vesnic incepatori, eterni analfabeti in ale dragostei. Nu invatam niciodata cum sa iubim. Iesim din relatii cunoscand liniile mari ale vietii in doi, dar niciodata inima noastra nu va reusi sa iubeasca mai cuminte, mai ordonat, mai fara gelozii, mai deschis, mai sincer, mai mult decat o face atunci cand bate in cadenta altei inimi.
Iubirea seamana cu un tablou in care ea deseneaza un cuplu pe nisip. Daca vine o rafala de vant sau un val se sparge la mal, desenul ei se strica intr-o clipa. Oricat de mult s-ar stradui, nu va putea reface peisajul anterior. Acelasi lucru se intampla si cu oamenii. Suntem diferiti in fiecare zi, si de aceea relatiile dintre noi sunt in schimbare perpetua.
Totusi sunt acei oameni care oricat de mult ar suferi, oricate esecuri ar fi avut, o iau mereu de la capat. Nebunii de dragoste. Cei care isi aduna cioburile, isi bandajeaza inimile si se arunca cu acelasi entuziasm in cautarea dragostei. Riscandu-si linistea si fericirea. Ei sunt cei carora nu le pasa de ce cred cei din jur, atata timp cat tin un suflet la fel de viu ca a lor in palme. Ei sunt eternii indragostiti. Cei care sufera luni de zile pentru a fi fericiti doar cateva clipe. Cei pentru care amintirea fericirii si implinirii merita un ocean de lacrimi. Oamenii astia sunt convinsi ca vor razbi, ca-si vor gasi trupurile pereche si jumatatile de ingeri. Daca nu iubesc si nu sunt indragostiti nu stiu sa traiasca!

Daruri de Magda Isanos

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.

Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.

Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.

The first time ever i saw your face...

The first time ever I saw your face
I thought the sun rose in your eyes
And the moon and the stars were the gifts you gave
To the dark and the end of the skies

And the first time ever I kissed your mouth
I felt the earth move in my hand
Like the trembling heart of a captive bird
That was there at my command, my love

And the first time ever I lay with you
I felt your heart so close to mine
And I knew our joy would fill the earth
And last, till the end of time, my love

The first time ever I saw your face
Your face
Your face
Your face...

and my favourite cover

sa nu uitam

Hai sa ne privim povestea pe pelicula. ce vezi? cadrele mele ar fi...
o zi ploioasa de octombrie
doua pahare de vin
un sarut lung
prima intalnire
emotii si pasiune
alegeri potrivite
plimbari si conversatii lungi
surprize reciproce
nopti lungi
mari rosii si albastre
declaratii de dragoste
fluturi in stomac
primul fulger de tristete
"te iubesc" spus pentru prima data
lacrimi de fericire
zile de dor
primavara si flori
filme
weekend-uri si liniste
iubire si soare
Nu regret nimic. Toate m-au implinit. Am trait pana la ultima celula toate episoadele povestii nostre. Imi sterg lacrimile de dor si astept cu nerabdare urmatoarea imbratisare! Stiu ca o sa ne fie bine! Pentru ca te iubesc!

pentru cel plecat

Am simtit prezenta ei in camera, stiam ca trecuse pe acolo si-i simteam parfumul ametitor. Zburase ca un inger pe deasupra noastra si aripile ei zgariasera peretii, lasand mesaje in tencuiala. Pe masa zaceau doua pahare de vin rosu si doua farfurii goale. Marea lui se retrasese intr-un colt de camera si valurile adusesera la mal lesuri lasate sa putrezeasca in soare. Asa e ea, dragostea -  arzatoare, lasa prapad in urma ei. 

Cearsafurile se ingramadeau peste fata care dormea cu genunchii stransi la piept. N-o mai recunosteam, puteam sa fiu eu? Nu! E altcineva, mi-am spus. E alta fata indragostita care se odihneste dupa o noapte de amor. Mirosea in camera a inchisoare. Barele de fier o tineau inchisa in poveste si draperiile grele acopereau umbrele mortii. 

Am simtit un fior crud si am respirat adanc privind cu mila fata din pat, cu parul blond rasfirat pe perna moale. Mirosea a uitare si a inceput de trecut. Asa e dragostea, omoara tot ce e viu si stralucitor. Langa fata, urmele lui erau inca imprimate pe parchet. Parca si timpul se oprise in prag. Pe fundul paharelor vinul se uscase, iar hainele zaceau lipsite de suflu pe jos. Pana si cuplul din tablou incremenise de spaima despartirii.

Nu stiu de ce asteptam sa se trezeasca, vroiam sa privesc agonia in ochi. Ei ii era inca bine, zambea incet, cu buzele fragezite de buzele lui. Se simtea ca in primele zile de dragoste, cand era mandra de ea. El era motivul, el era creatorul. Inainte de uitare, de izolare, de cadere, de despartire... Baiatul acela cu ochii inchisi, barbatul acela perfect ii adusese implinirea. Ii descoperise toate secretele, pusese mana prin locuri teribil de fragede si-i pictase nemarginirea clipelor. El ii aratase cum sa intre in ea, fara sa dea inapoi. Sa se priveasca pe dinauntru fara teama si sa deschida ferestrele spre lumina!

Inca dormea si respira incet. M-am asezat langa sufletul ei si am asteptat sa ii aud gandurile. Aveam s-o privesc cum se va trezi si va intinde mana dupa paharul cu apa si dupa el. El nu va mai fi acolo. Plecase deja si lasase in urma impresia unei impliniri. O privesc inca si ma uimeste inconstienta devastarii ei. Ce va face dupa ce va realiza ca a lasat-o singura? Cum se va descurca, cum va umple santurile pe care i le-a sapat el in suflet? Cu ce minciuni, cu ce rugaciuni?

Asa e iubirea unei femeie: cel mai fioros animal, acela care rupe carnea de pe oase. Cea mai adanca sfasiere, cea mai grea povara, cea mai neimplinita dorinta, cea mai inconstienta si dureroasa daruire. Pentru el, cel care a plecat...

tristete...

A venit nechemata, nesuferita! A adus cu ea momente de fericire intense, dar nu a uitat sa lase la usa si deznadejdea despartirii. Si ne pune la incercare, asa cum face cu totii oamenii care au pretentia ca se iubesc. Iar probele ei nu sunt deloc usoare, scurte sau placute. Sunt cele mai grele si chinuitoare zile...cand dorul navaleste in suflet si lacrimile usuca obrajii nemangaiati. Si sunt multe...prea multe chiar pentru o inima invatata sa bata in cadenta celeilalte inimi, acum plecate.
Si bratelor? Ce sa le spun bratelor intinse care isi cauta trupul pereche? Sa mai astepte acele zile insorite cand vor putea sa-l stranga de bucurie, de dor, de suferinta, de alint, de prea multa singuratate, ca sa recupereze tot ce au pierdut...
Si ochilor? Ce sa le spui ochilor care ii vor cauta privirea calma si surazatoare cand sunt prea obositi de rautatea lumii? Sa mai astepte, sa priveasca in golul lasat pana cand il vor reintalni si sa-i spuna tristi ca il vor astepta de fiecare data. Sa viseze la un rasarit pe malul marii...
Caut putere ca sa nu ma sufoce lipsa lui si plang deznadajduita in nopti lungi de vara. Cata tristete mi-ai lasat in suflet, iubitul meu! Tot atata pe cata fericire mi-ai adus! Nu mi-am dorit niciodata toamna cu atata patima! E prima oara in viata mea cand astept zilele ploioase! Atunci vom fi din nou...noi!

am nevoie de tine!

Lacrimi, si de fericire si de tristete! Pe toate le aduni grijuliu in bolul unde pastrezi amintirile noastre. Pe cele de fericire le-ai sarutat cald, iar pe cele de tristete mi le-ai sters cu repeziciune pentru ca nu vrei sa lase urme pe obrajii si sufletul meu. Inca nu iti dai seama ca toate ma dor, toate ma dezarmeaza si ma secatuiesc. Ca toate iau nastere din fiinta mea pentru ca fara tine nu ma stiu sa fiu eu. Nu mai vreau sa fiu eu. Asa cum am devenit mi-e cel mai bine, langa tine sunt mai fericita ca oricand! Invata-ma sa raman asa si cand nu ma vei mai tine de mana, si cand nu voi mai adormi langa tine, si cand ma voi plimba singura in parc. Invata-ma sa te iubesc si de la sute de kilometri, invata-ma sa raman indragostita de ochii tai chiar daca ii voi vedea atat de rar! Pastreaza-ma in sufletul tau!. Sa nu ne lasi prada altora! Ai grija de noi si spune-mi noapte buna in fiecare seara de pe malul marii. Te voi cauta in mine cand imi va fi groaznic de dor!
Stiu ca trebuie sa pleci, dar...am nevoie de tine!

impart la 2

Ce culori are? Ce forma ii vei da? Ti-ai luat sevalet, vopsea si pensula? A venit vara, poti sa simti parfumul sentimentelor mele si sa pictezi petale, smulse una cate una pe refrenul unui cantec vechi de dragoste...
Te privesc cum te indepartezi, te cheama valurile si eu nu pot veni sa privesc rasaritul cu tine. Asteapta-ma pe malul marii cu o scoica in mana. Asculta-mi dorul strigat in zari si zambeste. Voi plange eu pentru amandoi...
Te voi regasi din cand in cand si atunci vei lua forma fericirii picurate cu pipeta. Voi cauta reintregirea si voi uita pentru cateva clipe ca singuratatea merge in spatele meu, asteptand sa-ti ia locul...