Apoi ai aparut tu, la fel de nepriceput si tot cu o reteta in mana, si m-ai intrebat cum sa-ti administrezi "medicamentul". Nu stiam niciunul din noi cum sa masuram. Turnam cumplit de multa esenta si nu stiam daca venele noastre vor suporta. Ale mele se albastreau. Mi-era pofta de tine, si mi se zbateau tamplele ca aripile unui porumbel speriat.
Sangele tau rosu insa se obisnuia cu tratamentul nefiresc si boala devenea dependenta. Vrei sa te vindeci, sa treci prin sevrajul chinuitor, sa ti se faca o transfuzie si sa ti se curete sangele? Sau vrei sa ne imprumutam dozele si seringile pentru o vreme? Ne-am contamina reciproc dar nu am mai avea convulsii! Am sti ca ne-am imbolnavit unul de celalalt, dar imbratisarea noastra ar fi perfecta, fara cusur, chiar si asa, ca o rana deschisa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu