Or am i mistaken?

Acesta este articolul meu preferat din cartea Mihaelei Radulescu "Niste raspunsuri" - "3 zile. Studiu despre tine". Ca orice lucru pe care-l scriu pe blog, si aceasta poveste are legatura cu viata mea, intr-o oarecare masura. Sfarsitul mi l-as inchipui altfel. Lectura placuta!

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de...eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de "locuintele" fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci si fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu cate ceva prin "casa". De ei ai nevoie ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar pe care ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau. Foarte putini oameni care s-au simtit ca la ei acasa la tine au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti, aclamat de multime.

Obisnuiai sa  faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta...(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre intre-nauntru si tot felul de fiinte mici are sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine...)

Cand du-te-vino-ul asta din antreul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi incuiate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da "buna ziua" si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine...Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama ca e un efect "blow-up"...Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii...

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii in preorgasm cu anii, numindu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care pandeste de dupa perdea...Cu ele sta doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana - tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passé, dar tie iti lasa un gust placut...

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe intuneric, fara sa vezi tot), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt...ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta...Scara pe care se urca la etajul tau intim e admirata de multi - e facuta din picioare de femei frumoase, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei pe care le-ai insemnat pe sufet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubire. Unele raman indelungat, altele-si lasa spiritul sa le tina locul, daca-s ocupate cu moartea...De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara...Pana si tu te descalti cand se termina scara...

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale. Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduci aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu...Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceea!? Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat...Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant!? (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzil...) Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele, pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le aduci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?...

Ai o "locuinta" extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! Cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii...orice din fiintele pe care le ademenesti...Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe paie si nu pe un pat normal?!...[...] Tuturor le dai senzatia, intrand pentru prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata...

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta...Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, caci ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si... o menajara.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din "locuinta ta" ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine...Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii...Fata-n casa...De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa-ti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a-ti curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte...

Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele alea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau, de fapt.  Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete si fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea...Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centru atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta...

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea...Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica...Ti-ai pus amandoua mainile pe fata...Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile...Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu...Ai nevoie de mine, dar ti-e frica...E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui...

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte...

Distanta dintre ferestrele noastre ascundea detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu...

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare. In fiecare dimineata, cand deschis fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.