Nu-mi presimti tu nebunia când auzi
cum murmura viata-n mine
ca un izvor
navalnic într-o pestera rasunatoare?
Nu-mi presimti vapaia când în brate
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbratisat
de raze de lumina?
Nu-mi presimti iubirea când privesc
cu patima-n prapastia din tine
si-ti zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu