you make me feel so beautiful...

Ce tanar esti, iubitul meu.
Zambetul tau flutura ca o frunza stravezie
pe buzele tale inchise
si in somn visezi vise frumoase.
Ma plec pe acolada trupului tau
si te mangai de departe,
lasand intre mana mea si tine o forma de aer aidoma tie.
Ce tanar esti, iubitul meu.
Langa tamplele tale, un par ostenit
doarme si el - iar cand respir mai adanc
tresare marunt ca o gaza-n nisip;
iar undeva, sub pleoape,
sunt ochii tai negri intorsi catre vis,
catre lumi viorii si plapande,
in care miscarile-s lungi si lipsite de sunet.
Ce tanar esti, iubitul meu.
Si mana ta doarme pe soldul ingust
ca un sarpe domestic al carui unic venin
e gratia;
si toata frumusetea ta e contagioasa,
incat ma simt zvelta si scaparatoare
alaturi de tine, ca si cand din trunchiul tau as fi-nflorit peste noapte
eu, creanga ta!

o poezie fara titlu de Nina Cassian

Helen Fisher tells us why we love...

Helen Fisher tells us why we love, cheat - 28 Translation(s) dotSUB

Nu stiu de ce, dar as insoti acest video de un pasaj din articolul "Pitch-ul vietii mele". Poate pentru ca mici fragmente le-am dedicat deja cuiva special din viata mea, barbatului de care sunt indragostita:

Am intalnit un om care m-a electrocutat. In secunda 1 mi se taiase respiratia, timp in care mi-am auzit raspicat bataile inimii...2,3,4,5...Nici stiu nici pana azi sa explic de ce. Dar stiu ca el era. Cea mai puternica amintire de atunci era privirea lui. Nu se uita la mine, ci la ceva facut de mine. Era ceva pe fata lui, in felul in care nu clipea si in izolarea pe care si-o construise rapid, ca sa nu-l atinga harmalaia din jur, era un semn ca-i pasa de mine pe care rareori l-am intalnit in viata...Era un promo cinstit despre tot ce-a urmat. Era primul batbat pe care l-am simtit mai interesat de ceva ce-am creat decat de femeia care eram. Omul asta vroia sa ma cunoasca mai intai si abia apoi sa descopere din ce-s alcatuita.

Cu atata chimie implicata in dragoste, nu-i de mirare ca am cumparat doua eprubete cu care ma joc de cate ori mi se face cumplit de dor de el...Umplu o eprubeta cu apa, vars jumatate in cealalta, le pun la loc in suport si admir ce pereche frumoasa am obtinut...Cand sunt fericita, vars toata apa din eprubeta lui in a mea. Cand mi-e rau, fac invers, apoi le golesc...Pun mereu apa curata si o singura data mi-a venit s-o colorez, dar mi-a lipsit albastrul...

Dar stiti de ce mi se face dor? Pentru ca nu-l pot avea. Sa va explic.

Barbatul pe care-l iubesc e cel pe care mi s-a parut ca-l vad in spatele fiecarui barbat de care m-am indragostit. Ca si cum statea mereu pitit in spatele celui care venea spre mine, imi facea haios cu ochiul sau cu mana si disparea. Tot el e cel care mi-a aparut in orice vis romantic si singurul personaj care facea echipa cu mine cand visam ca zbor deasupra altora. Absolut nefiresc, acelasi barbat aparea cand aveam nevoie de un stimulent erotic. M-am indragostit de baiatul acesta cand am simtit ca s-a facut un barbat minunat si cand am stiut sigur ca-mi seamana intr-atat incat ma va gasi el intr-o zi. Pe barbatul acesta il iubesc ca pe viata insasi, adica vreau sa-l traiesc, sa-l provoc, sa-l fac fericit, puternic...Vreau sa am atata grija de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu, chiar si din fata altarului unde-i va spune "da" alteia.

Nu toate iubirile au aceeasi forma, cum nici macar intr-un cuplu femeia si barbatul nu iubesc la fel. Ma gandesc ca e cel mai special om pe care viata mea l-a primit in dar, de aceea imi propun sa-l iubesc in afara oricarei scheme, in afara oricarui gest previzibil si in ciuda oricui. Nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea vibratii, nu stiu daca nu cumva sunt ca un motor mult prea puternic pentru o masina inca subreda, dar stiu ca-i datorez acestui barbat, cel mai seducator pe care l-am cunoscut vreodata - felul in care-l iubesc. Daca l-as pune acum alaturi de mine, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate si i-ar ramane in fata doar un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana si l-ar face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine si lume, ca sa ma apere.
Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si el este inventatorul fiorului care imi strabate chiar acum sira spinarii...Si cand sunt foarte sigura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc. Barbatul acesta sigur exista. E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia care mi-a adus aminte ca sunt.

femeia perfecta...

Daca pentru barbati inca este un mister cum iubesc femeile, cand rolurile se schimba, misterele sunt elucidate. Femeile au stiut dintotdeauna cum iubesc barbatii, au invatat pe pielea lor, cu lacrimi sau zambete, dezamagiri sau impliniri, casnicii scurte sau lungi, iubiri pasionale sau domoale...dar au invatat ! Mi se pare ca cel mai sugestiv articol in acest sens este articolul scris de Mihaela Radulescu "Cum iubesc barbatii", pe care o sa-l redau in integralitate:

Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei...M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.

Daca as vedea-o pentru a doua oara, as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de-acolo, de la gatul dezgolit, as incepe s-o sarut, cand mi-ar da voie...M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce catre altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si si fragila la vedere...

Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat la o noapte de sex dement. Daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte rabdatoare...Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat: indrazneala, eu sau...masina?!

Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment so VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n suflet. Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste, m-as stradui sa-i povestesc despre mine...

Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune "buna dimineata", cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub parul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.

As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste cu ea sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea...M-as uita in nestire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie, pentru ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii, cand si-ar rimela genele sau si-ar peria parul, cand ar uda florile sau ar pregati masa...As da orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la serviciu si as iesi cu ea in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca n-are cu ce sa se imbrace. Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei...

Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica...mi-ar fi de-ajuns sa-mi fie cea mai draga din lume si din viata daca as vedea-o ca-i vine sa planga dupa ce am fost rau cu ea si as fi nebun dupa ea daca n-ar plange...I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele...Daca am putea sa vorbim de toate si sa intelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langa care am visat sa traiesc. M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi in lipsa argumentelor si nu spune porcarii cand e derutata.

Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie...Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile, simplitatea in anumite privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel. Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si la bocanci si sa nu ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi. I-as aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de "Valentine's Day"...

As vrea sa priceapa ca toti barbatii viseaza sa faca, macar o data-n viata, sex cu doua femei si sa nu ma certe ca o iau cu mine. As fi al ei mereu, daca s-ar prinde la timp ca o astfel de abordare tine orice barbat acasa. As vrea sa faca tot ce-i trece prin cap si tot ce intuieste in mine atunci cand se dezbraca pentru mine...Cu ea vreau sa fac tot si sa simt tot.

As vrea sa muncim amandoi in nestire, sa ne construim temeinic vietile, iar cand va fi sa facem copii, as vrea sa stie ca voi fi un tata bun. Nu i-as ucide niciun vis, daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna...Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca. Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.

Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...

Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo...

Treat me as your best friend! Or maybe not..

Fiecare femeie isi doreste sa devina cel mai bun prieten al partenerului ei de viata. Dar oare este posibil asa ceva? Nu ar fi oarecum o uzurpare?
Ar trebui sa analizam totul punandu-ne in pielea celuilalt. Si noi avem prietene de suflet carora le povestim totul. Poate ca nici nu este indicat sa vorbim cu barbatii nostri toate nimicurile descusute pe toate partile, asa cum facem cu prietenele noastre.
Ar fi logic sa ne gandim ca si ei au aceleasi nevoi ca si noi, si ca vorbesc si fac cu prietenii lor cei mai buni lucruri pe care nu se cade sa le vorbesca cu iubitele lor si nu le pot face alaturi de ele (cum ar fi daca ar bea cot la cot cu iubitele? si-ar mai pastra ele feminitatea? nu cred ca ar trebuie sa depasim anumite limite doar pentru ca ne iubim si ne acceptam asa cum suntem.)
Deci, fetelor, invatati sa fiti cele mai bune prietene ale iubitilor vostri, atunci cand se cuvine, si cand ei va cer asta! Libertatea in cuplu este de nepretuit pentru un barbat. Un barbat liber in cuplu nu se va sufoca niciodata si va sti sa aprecieze timpul petrecut impreuna. Si mai presus de toate, va sti sa va iubeasca pentru ca ii intelegeti sufletul si nevoile.

monolog

Sunt in stare sa ma sacrific pana la epuizare pentru o relatie. Asta e marea mea problema. Pun prea mult suflet (oare poti iubi fara sa-ti pui tot sufletul in joc?) si ma gandesc din start ca celalalt nu va face la fel. La un moment dat adun resentimente si incep sa ma rup...
Trebuie sa invat ca iubim diferit...Dar oare nu e posibil sa gasim un om caruia sa-i placa felul nostru de a iubi si sa ne raspunda exact asa cum ne-am dori?
Sau, oare tocmai pentru ca imi pun atatea intrebari despre cum procedez nu e chiar o dovada de egoism?

dare!

Indrazneste! Videoclipul asta mi-a adus aminte de doua pahare de vin si de primul sarut...

Nu-mi presimţi? de Lucian Blaga

Nu-mi presimti tu nebunia când auzi
cum murmura viata-n mine
ca un izvor
navalnic într-o pestera rasunatoare?

Nu-mi presimti vapaia când în brate
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbratisat
de raze de lumina?

Nu-mi presimti iubirea când privesc
cu patima-n prapastia din tine
si-ti zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

priviri si secrete

I-am banuit privirea de barbat indragostit. Nu are curaj sa spuna altceva, dar nu ii este frica sa ma priveasca cu nesat, ca si cum as fi singura femeie care il face fericit.
Nu am nevoie de mai multe dovezi ca sa stiu. Privirea asta ascunde tot ce un barbat nu are curaj sa rosteasca. Si face cat o mie de complimente sau buchete de trandafiri rosii.
Tu nu-mi presimti nebunia?

Daca... de Andrei Negulescu

Ce-a fost acel sarut?
O nebunie?
A fost simbolul existentei noastre
Sau doar mi s-a parut?
O jucarie...
Pierduta-n orizonturile-albastre
De un copil simpatic si tacut?
Nu-mi amintesc nici cum s-a intamplat
De-a fost absurdul sau ceva ocult
Si daca-a fost
De ce te-am sarutat
Si ne-am iubit de-atunci atat de mult
Aproape fara rost?
In fond ce-am vrut?
Sa cucerim ...

Microb frumos de Marin Sorescu

Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sint fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.

Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite
Cite-o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.

Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant otravit de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cind intr-o mina,
Cind intr-un ochi, ori pe frunte,
Cind intr-un gind.

zambet de dor

Nimeni nu rade de dor cu exceptia indragostitilor care se vor revedea curand. Azi, in cele mai multe cazuri. (Mihaela Radulescu - Mic tratat de dor)

Azi zambesc de dor. Azi il voi revedea si-i voi spune ca nu mai vreau sa plece de langa mine pentru ca imi vine sa-l chem inapoi si la un minut dupa ce-a iesit pe usa...

Or am i mistaken?

Acesta este articolul meu preferat din cartea Mihaelei Radulescu "Niste raspunsuri" - "3 zile. Studiu despre tine". Ca orice lucru pe care-l scriu pe blog, si aceasta poveste are legatura cu viata mea, intr-o oarecare masura. Sfarsitul mi l-as inchipui altfel. Lectura placuta!

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de...eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de "locuintele" fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci si fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu cate ceva prin "casa". De ei ai nevoie ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar pe care ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau. Foarte putini oameni care s-au simtit ca la ei acasa la tine au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti, aclamat de multime.

Obisnuiai sa  faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta...(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre intre-nauntru si tot felul de fiinte mici are sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine...)

Cand du-te-vino-ul asta din antreul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi incuiate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da "buna ziua" si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine...Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama ca e un efect "blow-up"...Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii...

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii in preorgasm cu anii, numindu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care pandeste de dupa perdea...Cu ele sta doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana - tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passé, dar tie iti lasa un gust placut...

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe intuneric, fara sa vezi tot), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt...ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta...Scara pe care se urca la etajul tau intim e admirata de multi - e facuta din picioare de femei frumoase, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei pe care le-ai insemnat pe sufet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubire. Unele raman indelungat, altele-si lasa spiritul sa le tina locul, daca-s ocupate cu moartea...De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara...Pana si tu te descalti cand se termina scara...

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale. Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduci aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu...Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceea!? Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat...Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant!? (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzil...) Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele, pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le aduci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?...

Ai o "locuinta" extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! Cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii...orice din fiintele pe care le ademenesti...Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe paie si nu pe un pat normal?!...[...] Tuturor le dai senzatia, intrand pentru prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata...

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta...Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, caci ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si... o menajara.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din "locuinta ta" ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine...Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii...Fata-n casa...De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa-ti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a-ti curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte...

Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele alea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine...atat de rau, de fapt.  Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete si fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea...Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centru atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta...

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea...Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica...Ti-ai pus amandoua mainile pe fata...Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile...Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu...Ai nevoie de mine, dar ti-e frica...E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui...

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte...

Distanta dintre ferestrele noastre ascundea detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu...

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare. In fiecare dimineata, cand deschis fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.

fulgii de zapada ce te intreaba?

Fulgii de nea ma intreaba iscoditori unde esti si eu le raspund ca "ai intrat in inspiratia mea de astazi ca un microb frumos" si ca de acum incolo "imi vei circula nestingherit in Univers". Ma mai intreaba daca nu mi-e frica sa te las sa locuiesti la mine in suflet fara sa stiu ce gandesti, ce simti si ce intentii ai. Le voi raspunde cu versurile Nichitei Stanescu si vor sti ca dansez, gandindu-ma la tine, pe acordurile lui Nicu Alifantis...

E o întâmplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

Anotimpurile dragostei

Ultima carte citita vine la pachet si cu o incheiere pe masura. Va las sa descoperiti anotimpurile dragostei descrise de Dr John Gray in cartea sa, "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus". Si astept sa-mi spuneti relatia voastra in ce anotimp se afla. La mine in suflet e primavara :)

 

 O legatura este ca o gradina. Pentru a prospera trebuie udata regulat. Trebuie luate precautii deosebite, tinand seama de anotimp si de vremea schimbatoare. Trebuie puse seminte noi, iar buruienile smulse. La fel, pentru a mentine viu farmecul dragostei, trebuie sa-i intelegem anotimpurile si sa-i satisfacem nevoile deosebite.

Primavara dragostei

Momentul cand ne indragostim seamana cu primavara. Ne simtim ca si cum vom fi fericiti mereu. N-am putea concepe sa nu ne mai iubim partenerul. Este perioada inocentei. Dragostea pare eterna. Este un moment fermecat cand totul pare perfect si decurge fara eforturi. Partenerul pare sa ni se potriveasca perfect. Dansam fara efort in armonie cu partenerul, bucurandu-ne de marele nostru noroc.

Vara dragostei

Pe parcursul verii, ne dam seama ca partenerul nu este chiar asa perfect cum ne-am inchipuit si ca trebuie sa avem grija de relatia noastra. Nu numai ca partenerul este de pe alta planeta, dar el sau ea este o fiinta omeneasca cu anumite lipsuri si predispus/a la greseli.
Apar frustrarile si dezamagirile; buruienile trebuie smulse si florile au nevoie de mai multa apa sub soarele fierbinte. Nu mai este asa usor sa dam si sa primim afectiunea de care avem nevoie. Descoperim ca nu suntem intotdeauna multumiti si afectuosi. Nu asa ne-am imaginat dragostea.
Multe perechi sunt dezamagite in acest stadiu si nu vor sa-si perfectioneze legatura. Ei doresc in mod utopic sa fie mereu primavara. Isi acuza partenerii si renunta. Nu inteleg ca dragostea nu poate fi mereu usoara. Uneori impune o truda sub soarele arzator. In timpul verii sentimentale trebuie sa avem grija de nevoile partenerului, sa cerem si sa obtinem afectiunea de care avec nevoie. Si asta nu vine de la sine.

Toamna dragostei

Dupa ce ne-am ingrijit gradina in timpul verii, putem sa culegem roadele eforturilor noastre. A sosit toamna. Este un anotimp de aur-bogat si placut. Am ajuns la o dragoste mai matura, care accepta si intelege imperfectiunile partenerului ca si pe cele proprii. Este momentul recunostintei si al comunicarii. Straduindu-ne din greu in timpul verii, putem acum s ane relaxam si sa ne bucuram de afectiunea careia i-am dat viata.

Iarna dragostei

Apoi vremea se schimba din nou si vine iarna. In cursul lunilor reci si pustii de iarna, toata natura se retrage in sine. Este timpul odihnei, al reflectiilor si al innoirilor. Acesta este momentul cand in relatiile noastre luam contact cu durerile nevindecate sau cu eul nostru ascuns. Atunci se deschide o supapa si rabufnesc durerile. Este o perioada de evolutie solitara, cand trebuie sa cautam afectiune si satisfactie mai mult in noi insine decat la parteneri. Este o perioada de cicatrizare. Dupa ce ne-am vindecat singuri prin afectiune in timpul intunecatei ierni a dragostei, primavara revine inevitabil. Din nou simtim binecuvantarea sperantei de iubire si ni se deschid nenumarate posibilitati. Datorita vindecarii interioare si a cautarilor sufletesti in timpul calatoriei noastre prin iarna, suntem din nou in stare sa ne deschidem inimile si sa simtim primavara vietii.

hello life

Pentru a ma descrie am ales un mic pasaj din scriitorul preferat, F.M. Dostoievski, din romanul Fratii Karamazov. Sper ca toti cei care vor citi, sa se regaseasca in aceste randuri:

Daca n-as avea incredere in viata, daca mi-as pierde credinta in persoana iubita, in existenta ordinii universale, daca m-as convinge ca totul nu este decat un haos blestemat si fara nicio noima, poate chiar diabolic, de-ar fi sa sufar cele mai cumplite dezamagiri ce se pot abate asupra unui om, eu tot as mai fi dornica sa traiesc, fiindca, odata ce mi-am lipit buzele de cupa vietii, nu m-as indura s-o smulg de la gura pana n-as deserta-o pana la fund! [...]

Tineretea mea va reusi sa treaca si peste dezamagiri si peste dezgustul de viata. M-am intrebat de multe ori: exista oare pe lume o deznadejde atat de covarsitoare incat sa inabuse cu desavarsire in mine pofta asta turbata de viata, de care poate ar trebui chiar sa-mi fie rusine? Si am hotarat in sinea mea ca nu exista. [...]

Vreau sa traiesc, si am sa traiesc chiar in pofida oricarei logici!

hello love

I created this blog with the only intention of expressing my feelings. This is my way to declare it in front of the whole world. I'm as happy as i can be and i hope this will last as long as i strive for it. I didn't have the courage to tell him face to face, but i hope this will be enough. I couldn't have done it any other way, so i publish a very beautifull poem written by Valery Becart:

O floare... e gata oricând să se sacrifice –
pe altarul unei iubiri gata să înflorească!...
– „Îl iubeşti?“, mă întrebau florile...
– „Da!“, răspund vrăjită, într-un zâmbet,
în care se topesc toate bucuriile lumii!

El strângea căldura soarelui,
eu o culegeam din zâmbetul lui.
Eu sorbeam cu sete frumuseţea florilor,
el fura parfumul buzelor fierbinţi.

Şi fără a ne cunoaşte prea bine,
sufletele noastre se lipiră unul de altul,
ca două flori îngemănate.
Şi vântul serii suspina ca-ntr-un cântec:
– „Să fie toate adevărate?!“

– „E iubire!“, şopteau trandafirii înroşiţi de sfială...
– „Bujorii din obraji – aprinşi de-un foc lăuntric –
te trădează!“
Miresme dulci de flori mă îmbată şi m-alintă...
Şi ochii lui... un cer senin în care surâde –
lumina zilelor de vară!

– „Îl iubeşti?“, mă iscodeau şi stelele
ce aprindeau scântei...
în ochii mei, arzând de dor!
– „Da!“, şoptesc ca o taină... cu fruntea în pământ
plecată...

Şi lacrimi de mărgăritar se rostogoleau...
pe zâmbetul unui crin nedumerit?!
Ascult vântul – ce leagănă-n cântec –
un zvon de iubire îmbobocită!

a smile for someone special

Some joys are better expressed in silence as a smile helds more meaning than words. I was asked if i enjoy having u in my life. I just smiled!