exclusivitate sau toleranta?

Exista cupluri, aud din ce in ce mai des povesti printre prieteni, care isi tolereaza anumite escapade amoroase de dragul diversitatii si speriate de rutina inevitabila. Escapade hulite de alte perechi care nici nu-si inchipuie iubirea altfel decat exclusiva. Pentru care, impartirea partenerului de viata cu altcineva ar fi o scena dintr-un film horror, nu unul porno. Si totusi, exista oameni sanatosi, as spune eu, care stiu sa se iubeasca separat de a face sex cu altcineva. Care isi impart viata in doi, dar patul in trei. Femei inteligente care au inteles ca barbatii lor au o nevoie cronica de a cunoaste pe cineva nou si asta nu pentru ca nu mai sunt indragostiti de ele. Toate ar trebui sa realizam asta in viata si sa le acordam libertatea unui "menage à trois"sau oricarei alte curiozitate, tocmai pentru a fi apreciate si mai mult. 
O buna prietena mi-a povestit de curand cum si-a lasat iubitul sa incerce o domnisoara din renumitul cartier olandez. A vrut sa si auda povestea in detalii si asta nu i-a afectat deloc imaginea pe care o avea despre cel pe care il iubeste. Ea a inteles curiozitatea barbatului ei, si mai presus de orice, a realizat ca oricum el ar fi facut-o cu sau fara aprobarea ei. I-a ingaduit sa incerce si a castigat un punct in plus. El si-a dat seama cat e de speciala si cat de mult o iubeste, tocmai pentru ca s-a simtit inteles si nu a trebuit sa minta. Ea i-a ingaduit sa se intoarca acasa fara mustrari de constiinta...ce usurare pentru el!
Stiu ca multe snoabe ma vor critica pentru randurile acestea, dar eu le felicit pe acele femei care au curajul sa-si priveasca barbatul facand sex cu alta. Stiu ca doar ele fac dragoste cu ei si exclusivitatea asta le este de ajuns. Toleranta lor nu este infinita si nici ei nu vor cere mai mult de atat. Pana la urma cine defineste normalitatea? Noi, fiecare cuplu isi accepta propria normalitate, chiar daca asta inseamna in unele cazuri si un al treilea partener/ o a treia persoana...