Gând 6 de Nichita Stănescu

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales.

cea plecata...

A lasat un bilet pe masa si a pus cana de cafea peste. A scrijelit repede cateva cuvinte si a plecat in fuga. Si-a uitat cerceii de la el pe biblioteca. Doua ore mai tarziu, cand s-a trezit a gasit dezastrul scris si a impietrit: "Ingaduie-mi libertatea de a nu te mai iubi". Atat. Dupa fulgere si soare, dupa certuri si impacari, dupa nopti de discutii, ea a ales un alt destin, cel in care el nu-i va mai ocroti fiecare pas.
Unde te duci, iubita mea? Esti sigura ca vrei sa traiesti fara mine? Spre ceea ce te indrepti merita mai mult decat iubirea noastra? Niciun raspuns...doar un mare gol si tristete. Va regreta toata viata ca nu i-a spus ca e cea mai speciala persoana din viata lui si ca a lasat-o sa plece prea usor. Dragostea va avea pentru el gustul mortii...

femeia care te iubeste nu mai trebuie cucerita

Nu-mi mai amintesc unde am citit sau am auzit "femeia care te iubeste nu mai trebuie cucerita", dar stiu ca prima reactie a fost "ce prostie nemarginita! numai un barbat putea sa gandeasca asa ceva!". E ca si cum ai spune ca o data ce ai cucerit o femeie, ea va sta langa tine toata viata, iubindu-te neconditionat. Mi se pare ca este exact invers -  pentro o femeie trebuie sa lupti mai mult, o data ce ai reusit s-o cuceresti. Da! ea iti ofera dragostea ei, dar trebuie sa o cuceresti zilnic prin felul tau de a fi pentru a ramane langa tine. Un barbat nu poate fi galant numai la inceputul relatiei si apoi sa uite ca ea simte aceeasi nevoie de a primi flori sau de a fi scoasa in oras la restaurant (sunt doua exemple clasice, puteam sa dau exemplu oricare alt moft femeiesc). De ce la inceput se poate si apoi trebuie sa gatim acasa? Doar pentru ca ea e deja cucerita? Ca o cetate romana? Nu stiu daca e prostie sau naivitate...Cei mai multi barbati uita ca femeia de langa ei vrea sa se simta frumoasa si admirata chiar daca este intr-o relatie. De ce trebuie tinute in casa? Sa nu fie furata de altcineva? Pai asta e cea mai sigura metoda de a o pierde...sa fie incuiata in bucatarie. Ea va face tot posibilul sa iasa de acolo si cand gaseste cheia nu se va mai intoarce.
Din pacate, am vazut multe relatii destramandu-se, dar de cele mai multe ori am observat ca ea este cea care se lupta mai mult, tocmai pentru ca el isi facuse deja treaba, o cucerise...De aici pana la despartire nu mai e decat un pas, care tine o luna, zece, un an, doi. Depinde de puterea de resemnare a femeii si de rabdarea cu care asteapta in fiecare zi un "te iubesc", "esti frumoasa" sau "iti multumesc ca esti langa mine". Nu de iesiri au nevoie femeile, ci de recunoastere. Nu de bani, ci de prezenta, nu de liniste, ci de pasiune. Si daca nu sunt cucerite zilnic, vor pleca, pentru ca se vor simti urate si nedorite de cei care isi mimeaza sentimentele pentru ele.

exclusivitate sau toleranta?

Exista cupluri, aud din ce in ce mai des povesti printre prieteni, care isi tolereaza anumite escapade amoroase de dragul diversitatii si speriate de rutina inevitabila. Escapade hulite de alte perechi care nici nu-si inchipuie iubirea altfel decat exclusiva. Pentru care, impartirea partenerului de viata cu altcineva ar fi o scena dintr-un film horror, nu unul porno. Si totusi, exista oameni sanatosi, as spune eu, care stiu sa se iubeasca separat de a face sex cu altcineva. Care isi impart viata in doi, dar patul in trei. Femei inteligente care au inteles ca barbatii lor au o nevoie cronica de a cunoaste pe cineva nou si asta nu pentru ca nu mai sunt indragostiti de ele. Toate ar trebui sa realizam asta in viata si sa le acordam libertatea unui "menage à trois"sau oricarei alte curiozitate, tocmai pentru a fi apreciate si mai mult. 
O buna prietena mi-a povestit de curand cum si-a lasat iubitul sa incerce o domnisoara din renumitul cartier olandez. A vrut sa si auda povestea in detalii si asta nu i-a afectat deloc imaginea pe care o avea despre cel pe care il iubeste. Ea a inteles curiozitatea barbatului ei, si mai presus de orice, a realizat ca oricum el ar fi facut-o cu sau fara aprobarea ei. I-a ingaduit sa incerce si a castigat un punct in plus. El si-a dat seama cat e de speciala si cat de mult o iubeste, tocmai pentru ca s-a simtit inteles si nu a trebuit sa minta. Ea i-a ingaduit sa se intoarca acasa fara mustrari de constiinta...ce usurare pentru el!
Stiu ca multe snoabe ma vor critica pentru randurile acestea, dar eu le felicit pe acele femei care au curajul sa-si priveasca barbatul facand sex cu alta. Stiu ca doar ele fac dragoste cu ei si exclusivitatea asta le este de ajuns. Toleranta lor nu este infinita si nici ei nu vor cere mai mult de atat. Pana la urma cine defineste normalitatea? Noi, fiecare cuplu isi accepta propria normalitate, chiar daca asta inseamna in unele cazuri si un al treilea partener/ o a treia persoana...

when did we fall in love?

do you remember?

it was autumn...

you are amazing!

Nu iubesc...

Nu stiu sa iubesc altfel decat cu tot sufletul. Nu-mi plac jumatatile de masura, iar daca daruiesc nu-mi mai ramane nimic al meu. Ii dau lui tot. As sacrifica si ce nu as avea pentru el.
Inlocuiesc fiecare gand cu imaginea celui iubit si il mut la mine in suflet chiar daca are unde sa locuiasca. Scot tot afara, impachetez si pun in cutii, varuiesc peretii in cele mai vii culori, cumpar tot ce-i place si la sfarsit ma asez neobosita la picioarele lui. Gata sa iubesc. Pregatita tot timpul sa-i zambesc si sa-i fiu alaturi.
Nu as mai dormi daca as sti ca numai noaptea pot sa-l vad si sa-i vorbesc. El ar fi soarele meu si n-as mai avea nevoie de lumina zilei ca sa traiesc. As trai prin el si pentru el, pentru ca el ar fi hrana mea, somnul meu, munca mea, bucuria mea, viata mea! Nu iubesc...ard, ma transform, ma sacrific, ador, posed...