you make me feel so beautiful...

Ce tanar esti, iubitul meu.
Zambetul tau flutura ca o frunza stravezie
pe buzele tale inchise
si in somn visezi vise frumoase.
Ma plec pe acolada trupului tau
si te mangai de departe,
lasand intre mana mea si tine o forma de aer aidoma tie.
Ce tanar esti, iubitul meu.
Langa tamplele tale, un par ostenit
doarme si el - iar cand respir mai adanc
tresare marunt ca o gaza-n nisip;
iar undeva, sub pleoape,
sunt ochii tai negri intorsi catre vis,
catre lumi viorii si plapande,
in care miscarile-s lungi si lipsite de sunet.
Ce tanar esti, iubitul meu.
Si mana ta doarme pe soldul ingust
ca un sarpe domestic al carui unic venin
e gratia;
si toata frumusetea ta e contagioasa,
incat ma simt zvelta si scaparatoare
alaturi de tine, ca si cand din trunchiul tau as fi-nflorit peste noapte
eu, creanga ta!

o poezie fara titlu de Nina Cassian

Helen Fisher tells us why we love...

Helen Fisher tells us why we love, cheat - 28 Translation(s) dotSUB

Nu stiu de ce, dar as insoti acest video de un pasaj din articolul "Pitch-ul vietii mele". Poate pentru ca mici fragmente le-am dedicat deja cuiva special din viata mea, barbatului de care sunt indragostita:

Am intalnit un om care m-a electrocutat. In secunda 1 mi se taiase respiratia, timp in care mi-am auzit raspicat bataile inimii...2,3,4,5...Nici stiu nici pana azi sa explic de ce. Dar stiu ca el era. Cea mai puternica amintire de atunci era privirea lui. Nu se uita la mine, ci la ceva facut de mine. Era ceva pe fata lui, in felul in care nu clipea si in izolarea pe care si-o construise rapid, ca sa nu-l atinga harmalaia din jur, era un semn ca-i pasa de mine pe care rareori l-am intalnit in viata...Era un promo cinstit despre tot ce-a urmat. Era primul batbat pe care l-am simtit mai interesat de ceva ce-am creat decat de femeia care eram. Omul asta vroia sa ma cunoasca mai intai si abia apoi sa descopere din ce-s alcatuita.

Cu atata chimie implicata in dragoste, nu-i de mirare ca am cumparat doua eprubete cu care ma joc de cate ori mi se face cumplit de dor de el...Umplu o eprubeta cu apa, vars jumatate in cealalta, le pun la loc in suport si admir ce pereche frumoasa am obtinut...Cand sunt fericita, vars toata apa din eprubeta lui in a mea. Cand mi-e rau, fac invers, apoi le golesc...Pun mereu apa curata si o singura data mi-a venit s-o colorez, dar mi-a lipsit albastrul...

Dar stiti de ce mi se face dor? Pentru ca nu-l pot avea. Sa va explic.

Barbatul pe care-l iubesc e cel pe care mi s-a parut ca-l vad in spatele fiecarui barbat de care m-am indragostit. Ca si cum statea mereu pitit in spatele celui care venea spre mine, imi facea haios cu ochiul sau cu mana si disparea. Tot el e cel care mi-a aparut in orice vis romantic si singurul personaj care facea echipa cu mine cand visam ca zbor deasupra altora. Absolut nefiresc, acelasi barbat aparea cand aveam nevoie de un stimulent erotic. M-am indragostit de baiatul acesta cand am simtit ca s-a facut un barbat minunat si cand am stiut sigur ca-mi seamana intr-atat incat ma va gasi el intr-o zi. Pe barbatul acesta il iubesc ca pe viata insasi, adica vreau sa-l traiesc, sa-l provoc, sa-l fac fericit, puternic...Vreau sa am atata grija de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu, chiar si din fata altarului unde-i va spune "da" alteia.

Nu toate iubirile au aceeasi forma, cum nici macar intr-un cuplu femeia si barbatul nu iubesc la fel. Ma gandesc ca e cel mai special om pe care viata mea l-a primit in dar, de aceea imi propun sa-l iubesc in afara oricarei scheme, in afara oricarui gest previzibil si in ciuda oricui. Nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea vibratii, nu stiu daca nu cumva sunt ca un motor mult prea puternic pentru o masina inca subreda, dar stiu ca-i datorez acestui barbat, cel mai seducator pe care l-am cunoscut vreodata - felul in care-l iubesc. Daca l-as pune acum alaturi de mine, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate si i-ar ramane in fata doar un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana si l-ar face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine si lume, ca sa ma apere.
Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si el este inventatorul fiorului care imi strabate chiar acum sira spinarii...Si cand sunt foarte sigura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc. Barbatul acesta sigur exista. E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia care mi-a adus aminte ca sunt.

femeia perfecta...

Daca pentru barbati inca este un mister cum iubesc femeile, cand rolurile se schimba, misterele sunt elucidate. Femeile au stiut dintotdeauna cum iubesc barbatii, au invatat pe pielea lor, cu lacrimi sau zambete, dezamagiri sau impliniri, casnicii scurte sau lungi, iubiri pasionale sau domoale...dar au invatat ! Mi se pare ca cel mai sugestiv articol in acest sens este articolul scris de Mihaela Radulescu "Cum iubesc barbatii", pe care o sa-l redau in integralitate:

Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei...M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.

Daca as vedea-o pentru a doua oara, as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de-acolo, de la gatul dezgolit, as incepe s-o sarut, cand mi-ar da voie...M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce catre altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si si fragila la vedere...

Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat la o noapte de sex dement. Daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte rabdatoare...Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat: indrazneala, eu sau...masina?!

Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment so VAD. Poate ca, simtindu-i parfumul discret si vazandu-i mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n suflet. Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste, m-as stradui sa-i povestesc despre mine...

Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune "buna dimineata", cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub parul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.

As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste cu ea sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea...M-as uita in nestire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie, pentru ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii, cand si-ar rimela genele sau si-ar peria parul, cand ar uda florile sau ar pregati masa...As da orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la serviciu si as iesi cu ea in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca n-are cu ce sa se imbrace. Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei...

Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica...mi-ar fi de-ajuns sa-mi fie cea mai draga din lume si din viata daca as vedea-o ca-i vine sa planga dupa ce am fost rau cu ea si as fi nebun dupa ea daca n-ar plange...I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele...Daca am putea sa vorbim de toate si sa intelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langa care am visat sa traiesc. M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi in lipsa argumentelor si nu spune porcarii cand e derutata.

Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie...Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile, simplitatea in anumite privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel. Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si la bocanci si sa nu ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi. I-as aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de "Valentine's Day"...

As vrea sa priceapa ca toti barbatii viseaza sa faca, macar o data-n viata, sex cu doua femei si sa nu ma certe ca o iau cu mine. As fi al ei mereu, daca s-ar prinde la timp ca o astfel de abordare tine orice barbat acasa. As vrea sa faca tot ce-i trece prin cap si tot ce intuieste in mine atunci cand se dezbraca pentru mine...Cu ea vreau sa fac tot si sa simt tot.

As vrea sa muncim amandoi in nestire, sa ne construim temeinic vietile, iar cand va fi sa facem copii, as vrea sa stie ca voi fi un tata bun. Nu i-as ucide niciun vis, daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna...Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca. Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.

Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...

Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo...

Treat me as your best friend! Or maybe not..

Fiecare femeie isi doreste sa devina cel mai bun prieten al partenerului ei de viata. Dar oare este posibil asa ceva? Nu ar fi oarecum o uzurpare?
Ar trebui sa analizam totul punandu-ne in pielea celuilalt. Si noi avem prietene de suflet carora le povestim totul. Poate ca nici nu este indicat sa vorbim cu barbatii nostri toate nimicurile descusute pe toate partile, asa cum facem cu prietenele noastre.
Ar fi logic sa ne gandim ca si ei au aceleasi nevoi ca si noi, si ca vorbesc si fac cu prietenii lor cei mai buni lucruri pe care nu se cade sa le vorbesca cu iubitele lor si nu le pot face alaturi de ele (cum ar fi daca ar bea cot la cot cu iubitele? si-ar mai pastra ele feminitatea? nu cred ca ar trebuie sa depasim anumite limite doar pentru ca ne iubim si ne acceptam asa cum suntem.)
Deci, fetelor, invatati sa fiti cele mai bune prietene ale iubitilor vostri, atunci cand se cuvine, si cand ei va cer asta! Libertatea in cuplu este de nepretuit pentru un barbat. Un barbat liber in cuplu nu se va sufoca niciodata si va sti sa aprecieze timpul petrecut impreuna. Si mai presus de toate, va sti sa va iubeasca pentru ca ii intelegeti sufletul si nevoile.

monolog

Sunt in stare sa ma sacrific pana la epuizare pentru o relatie. Asta e marea mea problema. Pun prea mult suflet (oare poti iubi fara sa-ti pui tot sufletul in joc?) si ma gandesc din start ca celalalt nu va face la fel. La un moment dat adun resentimente si incep sa ma rup...
Trebuie sa invat ca iubim diferit...Dar oare nu e posibil sa gasim un om caruia sa-i placa felul nostru de a iubi si sa ne raspunda exact asa cum ne-am dori?
Sau, oare tocmai pentru ca imi pun atatea intrebari despre cum procedez nu e chiar o dovada de egoism?

dare!

Indrazneste! Videoclipul asta mi-a adus aminte de doua pahare de vin si de primul sarut...

Nu-mi presimţi? de Lucian Blaga

Nu-mi presimti tu nebunia când auzi
cum murmura viata-n mine
ca un izvor
navalnic într-o pestera rasunatoare?

Nu-mi presimti vapaia când în brate
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbratisat
de raze de lumina?

Nu-mi presimti iubirea când privesc
cu patima-n prapastia din tine
si-ti zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?