marți, 20 martie 2012
miercuri, 14 martie 2012
Aceeasi floare de Adrian Paunescu
Iubito, pe prispa ti-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a cailor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflînd ai sa poti sa le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea stiu,
Sînt un gradinar damblagiu.
Nu stiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vietii vecine
Si care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.
luni, 5 martie 2012
joi, 1 martie 2012
primavara in suflet
- Vreau sa ma iei in brate si tot frigul din lume sa miroasa pentru o vreme a tine!
miercuri, 29 februarie 2012
ratacesc in ganduri de iubire
Zi perfecta sa ma ratacesc in ganduri de iubire, in franturi de amintiri, in cuvinte perfecte si in forme nedeslusite de dor. Cine suntem dupa atatea anotimpuri de dragoste? Un tot...sau un El si o Ea cu o poveste care se indreapta spre necunoscut? As vrea sa cred despre noi ca suntem perfecti impreuna, ca imprefectiunile noastre luate separat completeaza lipsuri si indoieli dincolo de orice logica. Ca iubirea noastra sfideaza limitele gandirii oamenilor si ca ea s-a nascut ca sa demonstreze tuturor cat de usor e sa ai o jumatate in care ai crezut toata viata.
Tu stii unde mergem? Eu imi pierd cateodata privirea in culorile tabloului nostru, dar tu ai stiut dintotdeauna...Pe mine ma surprinde inca drumul nostru, asa cum m-a surprins si indarjirea ta de a ma pastra. N-am simtit mult timp pulsul povestii, si cand m-am convins de betia inceputurilor, mi s-a facut teama sa nu te pierd, sa nu ma regasesc in afara noastra.
Te cunosc, insa nu stiu cine e ingerul care mi-a adus fericirea. Seamana cu tine, are ochii mari si negri, si mainile fine, de parca ar vrea sa-mi tina sufletul in palme ca sa nu mai simta niciodata nicio tristete. De parca si-ar fi propus ca prin tine sa-mi daruiasca toate primaverile pamantului. Nu stiu sa privesc dincolo de infinit, invata-ma!
Tu stii unde mergem? Eu imi pierd cateodata privirea in culorile tabloului nostru, dar tu ai stiut dintotdeauna...Pe mine ma surprinde inca drumul nostru, asa cum m-a surprins si indarjirea ta de a ma pastra. N-am simtit mult timp pulsul povestii, si cand m-am convins de betia inceputurilor, mi s-a facut teama sa nu te pierd, sa nu ma regasesc in afara noastra.
Te cunosc, insa nu stiu cine e ingerul care mi-a adus fericirea. Seamana cu tine, are ochii mari si negri, si mainile fine, de parca ar vrea sa-mi tina sufletul in palme ca sa nu mai simta niciodata nicio tristete. De parca si-ar fi propus ca prin tine sa-mi daruiasca toate primaverile pamantului. Nu stiu sa privesc dincolo de infinit, invata-ma!
marți, 28 februarie 2012
vineri, 24 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)