flaws and all

People always fall in love with the most perfect aspects of each other’s personalities. Who wouldn’t? Anybody can love the most wonderful parts of another person. But that’s not the clever trick. The really clever trick is this: Can you accept the flaws? Can you look at your partner’s faults honestly and say, ‘I can work around that. I can make something out of it.’? Because the good stuff is always going to be there, and it’s always going to pretty and sparkly, but the crap underneath can ruin you. (Eat, Pray, Love)

lumina si umbre

S-a speriat atat de tare de umbra ei incat a ales lutul. Ea era din alta lume, parea perfecta ca o sfera. El vedea in ea Visul, Implinirea, Iubirea si i se parea imposibil sa le atinga cu mana sufletului. A ales sa simta in palma ceva mai pamantesc, ca firele de nisip.
Ne speriem cu totii de Lumina si ne adaptam prea usor la Intuneric, cand ar trebui sa fie exact invers.
El nu mai avea credinta in Lumina. I s-a aratat aievea, dar nu l-a impresurat ca sa-i arate cat e de calda si cat de bine i-ar fi langa ea. Lumina iubirii ar fi fost de ajuns ca sa nu mai fie o umbra, dar el n-a deschis ochii. Daca ar fi facut-o, ar fi stiut ca ea i se da toata, ca-si deschide lumea cu riscul de a pierde din caldura soarelui si a intra in lumea intunericului.
Sa auzi nu e totul. Sa stii sa privesti pe fereastra Lumina, s-o intelegi, s-o lasi sa intre in casa ta, sa se asterne vioaie pe fiecare lucru drag tie, sa te bucuri de ea in fiecare secunda, asta inseamna sa vrei sa fii fericit, sa vrei sa traiesti cu intensitate fiecare clipa pretioasa din aceasta viata.
I s-a dat un semn pe care nu l-a inteles. Din pacate, nu a inteles ca nu ni se dau semne in fiecare zi, ca trec un noian de clipe pana sa avem sansa de a renunta la intuneric. Ca putini sunt cei norocosi, cei alesi...
Si fereastra s-a inchis. A inchis-o el. Lumina a ramas afara, nici nu apucase sa se apropie de lumea umbrelor lui. A crezut pentru o clipa ca are sanse sa-l salveze, sa-i vindece ranile, dar s-a inselat!
Il va veghea in fiecare zi, fara sa-i lumineze sufletul!

Ramai

Ce cadou i-ai putea darui azi omului de care esti indragostita? Mai mult decat sufletul tau fericit, plin de incredere si de sperante? Eu vreau sa-i fac iubitului meu o promisiune. Voi incerca sa te fac fericit ca pana acum si daca voi putea, si mai mult decat atat! Si vreau sa-ti spun ca esti cea mai frumoasa surpriza pe care mi-a facut-o viata! M-am indragostit de tine cand am realizat ca-mi lipseste chipul tau, cand aveam nevoie sa privesc ceva frumos. M-am pierdut in privirea ta cand am stiut ca esti indragostit de mine. Ma simt protejata si in siguranta numai in bratele tale. Ma descopar cand facem ceva nou impreuna. Ma doare cand nu esti langa mine. Ma bucur ca un copil cand imi daruiesti ceva. Ma simt cea mai frumoasa femeie din lume cand ma admiri. Darul meu pentru tine e un zambet larg care-si are radacinile in sufletul meu implinit. Imi sta pe buze ca un fluture in fiecare dimineata, hranindu-si setea din dorul pentru tine. Daca esti langa mine, ti-l daruiesc cu un sarut. Daca lipsesti, il gasesc undeva in mine, ferit de toate celelalte ganduri si-l zambesc. Nu te iubesc...pentru cum esti tu, ci pentru cum sunt eu de cand sunt a ta!

frumusete, dragoste si bani

Revine staruitor acelasi subiect: daca ai frumusete, ai si dragoste, ai si bani, sau invers? Oricum nu conteaza, atata timp cat ambalajul e stralucitor. Are mare dreptate Alice Nastase cand spune ca frumusetea e o arma cu ajutorul careia impusti doi iepuri deodata: bani si dragoste. Femeile frumoase au mai mult de castigat si asta invatam toate destul de repede, inainte sa ajungem la varsta majoratului. Asta este societatea in care traim, o lume in care frumusetea se vinde la pachet, la borcanas, la doctor, la salon, si oriunde altundeva, important e doar sa se vanda! Redau articolul, pentru ca e mult mai graitor decat comentariile mele:

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului.

Si totusi, daca deasupra mea ar pogora un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, n-as avea destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea sufletului nemuritor...

Oglinda are doua fete! a strigat Barbra Streissand intr-un film pe care l-a regizat chiar ea. Ca sa primeasca dragostea dupa care tanjeste, ca sa aiba dreptul la fericire, o femeie trebuie sa fie - fir-ar sa fie! - inainte de orice altceva, frumoasa! La ce bun sa ne prefacem? Conditia e obligatoriu necesara. Si, ca sa fie toate destinele feminine complicate, nu e nici macar suficienta! Slefuirea intru implinire incepe abia dupa ce cloisonné-ul a fost pus la punct in cele mai mici detalii si nuante.

Ce sa faci daca nu te-ai nascut la umbra unei amprente genetice norocoase? Pe dracu-n patru! N-are rost sa te resemnezi intr-o lume in care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios si fara denivelari scapate de sub control. Pana la urma, poti avea si tu ceea ce au celelalte si mai mult decat atat. Intr-un univers in care toate femeile sunt frumoase, cele destepte au castigat din start toate bataliile.

Nu mai exista de mult caste ale infatisarii. Traim intr-o epoca in care a fost abolita condamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara s-o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.

Daca deasupra mea ar pogora un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesimtita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ce este femeiesc nu-mi e strain.

Nici mie. Si eu as cere acelasi lucru...

Lună în câmp de Nichita Stănescu

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorc, pe braţul stâng.

excesul de sinceritate dauneaza grav relatiei

Stiu ca va suna oarecum deranjant pentru barbati, dar indraznesc sa redau urmatorul articol chiar daca risc sa-i supar. Il postez pe blogul meu pentru ca o apreciez enorm pe dna Alice Nastase, iar aceste cateva randuri sintetizeaza perfect realitatea. Urmeaza "Dragostea refuza transparenta":

Barbatii nostri nu sunt prietenii nostri. Ca sa cuceresti un barbat, dai jos de pe panoplie arma cea mai iscusita a feminitatii: prefacatoria. Nu este doar un tertip al celor fara calitati, care, vrand cu orice chip sa isi gaseasca un coleg de dormitor, isi ascund adevarata fata si adevaratul spate. Este principala regula a cuceririi. Si, pana la urma, e si regula pastrarii unei iubiri viguroase.

Daca iti otravesti partenerul cu adevaruri oferite fara glazura, s-ar putea ca, la un moment dat, el sa simta nevoia sa gaseasca antidotul in alta parte. Daca ii servesti la micul dejun plictiseala nefardata, la pranz pandalii premenstruale nedisimulate, iar seara o migrena veritabila, prezentata cu liminara sinceritate, s-ar putea sa afli ca i s-a aplecat de la un asemenea regim hiperonest.

Dragostea refuza transparentele totale. Pentru iubiri durabile exista valuri translucide, exista abajururi care filtreaza milos lumina, exista formule tandre care imblanzesc verbele si domesticesc substantivele. Metaforele dulci trebuie sa domoleasca veridicitatea amara a povestilor de iubire traite in trecut. Minciunelele delicioase trebuie sa condimenteze realitatile fade. 

Atunci cand avem nevoie de un reper al sufletului nostru neprefacut trebuie sa tanjim nu dupa un barbat, ci dupa o femeie: prietena care stie absolut totul despre inima noastra, martora trairilor noastre esentiale, aceea care s-a catarat umar la umar cu noi pe tancul nefericirilor si care a aflat prima, fara sa lesine, ca am degustat pe furis placeri interzise.

Pentru iubitul tau e important ca el sa creada ca-i spui adevarul. Pentru relatia ta de iubire e important sa nu i-l spui. Pana la urma, de ce ai face-o? Oricum, un barbat pricepe greu adevarurile unei femei...

in your company i feel happy and complete

Ca sa mai indulcesc tonul...